Am ajuns prea devreme la Sala Palatului, am luat o bere si am asteptat sa intram, bilete erau de ajuns nu se vandusera, era plin de speculanti care luasera sute sa le dea la suprapret si au ramas cu ele in mana nevandute.
Pana la urma tot nu am inteles ce tot suferea ala micu` si negru`, a tot oftat, s-a tanguit, a gemut, a tipat, incoerent si disociativ, de multe ori cu 2 microfoane simultant, de multe ori fara microfoane, le lasa cazute pe jos, se lovea cu ele, suferea saracul, mult!
Spre marele meu regret nu mi-am luat camera foto, nu vroiam sa fiu iar trimis afara din cauza asta si am zis ca mai bine ma distrez si uit de pozat, o sa fac poze unde fotografii sunt doriti (si am fost in destule locuri unde organizatorii ma trageau de mana efectiv sau ma sunau insistent sa fac poze), am intrat, lumea a asteptat mai mult de 40 de minute sa inceapa show`ul, care a inceput undeva in jurul orei 21.30 (deci la o ora de la ora anuntata initial).
Primul lucru care m-a socat a fost “dimensiunea” lui Tricky, foarte micut si foarte tunat, adica cu mushchi.
Intr-o pozitie statuara (amfora) cu mushchii incordati a stat mai mult de jumate de concert ca si cum vroia sa ne convinga de ego`ul sau puternic sau ca este epilat sub bratz, la un moment dat atmosfera era destul de Beverlihista, baiatul in prima ora cred ca a fost asa de high/on dope incat abea putea lega cateva cuvinte, destul de incoerent, prea mult incordat si prea infoiat ca un cocosel, am ras copios.
Ma intreb de ce “trupa” se numeste Tricky cand solistii care l`au insotit au facut de fapt 80% din show, si solista (Francesca) a prestat mult mai artistic si mai profesional decat cocoselul Tricky.
Spectacolul a demarat cu o multime de piese dezlanate, triphop`ul era cam la pamant si chitaristii si bateristul au sustinut greul show`ului, intr-un final cocoselul Tricky si-a mai revenit si a prestat cat de cat decent, prea multa bezna, luminile aiurea, sonorizarea suna ca …. din unele locuri din sala.
Avand experienta Thievery Corporation am fost destul de istet sa ma duc in fata si sa aud cum trebuie concertul, eventual sa ma mai batzaiesc si sa mai comentez cu prietenii pe seama concertului, muzica a fost buna.
Ceea ce mi-a placut este ca la prima iesire de pe scena a trupei au revenit si au mai tinut sala in picioare inca o ora, apoi la sfarstit sa totu sa se termine apocaliptic au bagat Motorhead si au tinut melodia 20 minute, pur si simplu nu o mai terminau, au chemat toata lumea pe scena (deci nu numai fetele ca la Thievery) toti erau acolo in haos, s-a bagat si pogo, mai decent si urban dar pogo, apoi luminile s-au aprins si muzica a fost intrerupta brusc de saraciile de organizatori (Phoenix).
In noaptea concertului Ceausescu unde o fi in mormant s-a rasucit, boxele cred ca nu s-au auzit niciodata asa de tare la Sala Palatului, la un moment dat ma bantuia o frica sa nu cada gramada peste bietii oameni stiva de 20-30,000 Wats agatata de tavan, acum 20 de ani acolo era Marea Adunare Nationala cu aplaudaci, greu imi vine sa cred ca inca mai exista comunisti asa ramoliti care inca mai vegeteaza pe acolo, dar succesiunea naturala va rezolva si “problema” aceasta.
In cateva randuri as califica concertul drept exploziv, haotic, solistul cel mai high, boxele cele mai tari de la Sala Palatului, trip-hop-ul prea rock, publicul prea entuziast.
Sala nu a fost pe jumate goala ci 70%, este pacat pentru ca pretul biletelor a fost decent, 60 RON nu este prea mult pentru valoarea show`ului de azi noapte.
Am pus pe metacafe clipul, scuzati calitatea imaginii este din vina organizatorilor fundatia Phoenix, niste labari! http://www.metacafe.com/watch/2090156/tricky/

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1zWWefGS40I]

La ora actuala in peisajul muzical romanesc nu prea se mai intampla mare lucru, m`am saturat sa ii vad pe aia cu “Traiasca berea…” este asa de rasuflata faza, celelalte trupe romanesti aproape nu se mai simt la interval, rock`ul este la pamant, celelalte trupe de alternativ s-au dus la fund impreuna cu limbizchitu, deftones`ul, placebo`ul si monstruozitatile acelea gay, muzica electronica ce sa zic, cam la pamant, nimic nou sau superspecial, numai si numai chestii cu care m`am obisnuit, se simte o infuzie de dubstep amestecata cu un pic de IDM interesanta, dar fara label, sau cu un label slabut.
Nu mai spun nimic de melodiile de pitipoance cu fetelor nu cedati din prima seara sau ai plecat m`ai lasat iubire, texte de materialiste parasite de baietii cu multi bani cu masini scumpe si averi capatate de taticii lor prin jefuirea tarii prin atat de banalele privatizari abuzive, frauduloase, imorale, etc etc (nu mai pomenesc).
Imi este dor de muzica electro, adica acel electro pur al anilor 1975-1985 cand muzica era mai clara si mai precisa, si uite asa am schimbat cateva mesaje cu Dan Valcu ce si-a incropit pentru inimioara lui o trupa de muzica old style, Romantic Jurgen ii spune, cu mult stil simpatica, un pic filogermana, aducand un pic a Kraftwerk, preluand din punkereala noua pe nume drum`n`bass, conservand cateva tonalitati rock simpatice pentru ca rock`ul inca nu este mort total, ci in mare parte, un gen de muzica ce il poti asculta si in discoteca si in dormitor, si pe strada si un pic la munca atunci cand salariul intarzie.
Si da, noua ne place sa fim veseli si sa zambim, ne plac iepurasii morti ce ne invadeaza care se bat cu sabii laser si robotii ce se razbuna pe oameni, noua nu ne plac masinile scumpe, bijuteriile, bucile si tzatzele pentru ca avem cap si gandim mult, bine?
Din ce mi-a spus Dan vor concerta in curand si prin Bucuresti, o sa merg sa ii vad, in mod cert o sa imi placa daca o sa va placa si voua atunci am mai facut inca un pas in drumul spre demanelizarea tarii.

Auditie placuta  pe myspace la http://www.myspace.com/romanticjurgen si pe youtube la :
http://www.youtube.com/watch?v=h8EIE61f_RM
http://www.youtube.com/watch?v=8-fzCznYlmU

La ora 13 am dat o tura la Radisson unde are loc zilele aceste HiFi  Arena ( www.hifiarena.ro ), am fost foarte curios cum se prezinta ultimele noutati in materie de acustica de inalta fidelitate pentru case mai ales.
Asa cum era de asteptat participantii sunt: BOSE, Hitachi, BangOlufsen, Panasonic, Sony, Yamaha, Audioconcept, Audiotehnic, etc etc toti ii gasiti aici nu vreau sa fiu partinitor ci perfect echidistant
http://www.hifiarena.ro/www/index.html/articles/id_exhibitors/cID_71/editionID_9/Sisteme-audio.html
Mi s-a parut foarte buna ideea de a aloca un etaj de hotel intreg acestui eveniment, fiecare camera a fost amenajata dupa gustul si stilul fiecarui brand sau reprezentant al respectivului brand, atmosfera a fost calda si primitoare deloc rece.
Am remarcat cu multa placere ca exeperienta romanilor in a organiza evenimente a crescut, fetele frumoase de la eveniment nu numai ca erau dragute erau si inteligente si foarte amabile, intodeauna insotite de un reprezentant tehnic ce explica fara graba, cu stil, cu placere si pasiune ceea ce fiecare brand oferea.
Intrebarea cheie care am folosito la majoritatea standurilor a fost: Viitorul este al sunetului analogic sau digital?
Majoritatea au optat pentru puritatea si melodicitatea sunetului analogic, mult mai dulce si uman, dar au recunoscut cu usoara jena ca partea de baza a vanzarilor este sunetul digital, mp3, DVD, stiti voi, formatul comprimat care zgarie pe creier (nu numai pe timpan).
Acum 4 zile am fost acasa la unul din cei mai buni copywriteri din Romania, totul in casa sa era arta, perfectiune, bun gust si stil, am fost uluit sa vad ca tot ce insemna muzica (in marea majoritate muzica clasica) era numai pe CD`uri originale, nimic pirat, nu era un strop de muzica sau soft piratat in casa copywriterului. Biblioteca abunda de nume mari, carti noi noute frumos citite cu scris marunt si traduceri atente (stilul Humanitas)
Primul lucru care s-ar trezi in mintea oricaruia din voi ar fi ca “Aaaa…  la salariul lui si la banii lui normal ca isi permite numai originaluri”, ei bine motivul este cu totul altul si anume acela al circumstantelor “Omul este rezultanta circumstantelor in care traieste”, am pus un CD cu Massive Attack, ultimul, Live with me, si am discutat despre puritatea sunetului.
Din pacate, am vesti urate pentru majoritatea celor ce cititi acest blog: atunci cand omul asculta sunete de mp3 creierul se prosteste si neuronii sunt deteriorati mult, da, mp3-ul este un format comprimat ce simplifica abuziv de mult sunetul.
O alta intrebare care am bantuito printre expozanti a fost despre boxele wireless, cei care se respectau au zis un NU hotarat wireless`ului si un DA cuprului pentru pastrarea calitatii sunetului, au fost si opinii semi, adica boxele frontale si subwoofer`ul pe fir si satelitii din spate, wireless, un compromis intre estetic/igienic si claritatea sunetului.
Prinre frumoasele excentricitati remarcate as enumera: boxele subtiri cat bricheta inalte de 1 m ce oferereau un sunet uluitor de clar si fin, boxele outdoor de montant in gradina, stalpul samanic/totemic de boxe, si acela iar incantator, conurile si piramidele audio, iPod native gadgeturile, uluitor sublim fin incantator totul lucrat in inox de sau lemn cea mai buna calitate si finete.
As putea sa spun ca aceasta expozitie nu merita ratata de cei care apreciaza calitatea sunetului, sa nu va ganditi ca daca ati intrat intr-un supermarket si cumparati cel mai scump sistem audio cu subwoofer si nenumarati sateliti (cam 200Euro) v-ati apropiat de perfectiunea sunetului, nu, sculele acestea incep de la 1000 Euro in sus pe camera aranjata si customizata, o sa spuneti ca este infiorator de scump, dar eu nu cred ca este scump, sunetul aduce 10% din informatia din viata dumneavoastra, merita cu desavarsire un sistem audio performant pentru a va aduce fericirezi de zi in inima voastra.
Am pus aici cateva poze, dintre zecile de poze care le-am facut, sper sa surprinda in mod placut pe cei care le vizioneaza, am numai si numai cuvinte de lauda pentru organizatori si ospitalitatea lor care s-a dovedit ca si sistemele lor audio a fi la cele mai inalte standarde.

Teatrul este o arta vie, este o traire autentic umana, un spectacol care se desfasoara la cativa metrii distanta de noi reproducand o instanta ce a existat sau posibil existenta.
Unii consuma teatrul ca un produs de fast food, teatru de comedie, opereta, mustacioare, peruci Mozart, o seara reusita, nu am cumparat prajiturele degeaba si ne-am distrat foooarte bine.
Arta autentica nu inseamna exclusiv bucurie, inseamna si durere, semne de intrebare, bulversare si rascolire a valorilor interioare, inseamna o traire vibranta a unei existente ce nu trebuie sa fie neaparat dramatice sau complexe, acelasi lucru ma gandeam si eu cand am mers in seara asta la piesa regizata de Mihai Maniutiu, Julieta.
Piesa s-a jucat la Sala Atelier de la Teatrul National, este o sala micuta, stilul atelier, holul frumos aranjat un pic inghesuit dar primitor si foarte shic, lume finuta, chiar un cerc de persoane cam prea cunoscatori.
Am intrat inauntru, scaunele aranjate in stil amfiteatru/tribuna, decorul negru cu desavarsire. Imaginea centrala un canal care avea ca “baraj” doua usi glisante de fier.
In centrul acestui “V” de canal negru statea Vava Stefanescu (ciudata analogie de nume cu V, actorul, singurul actor de fapt) dansand un dans disociativ schizofrenic, foarte empatic, usor comercial.
Ceea ce este contradictoriu este faptul ca actorul este de fapt o coregrafa, posibil cea mai buna coregrafa din Romania la ora actuala, dansul acesteia foarte original, cuvintele sale atat de triste desarte, acel cinism din scena mi-au placut.
Jocul luminilor si muzica violenta s-au mulat perfect pe expresivitatea scenei, in sala era o liniste profunda deloc lugubra, zgomotul shuterului si al senzorului Digic ar fi deranjat prea tare si m-am limitat la cateva poze, nu sunt un egoist ca sa ma bucur doar eu de spectacol.
Piesa a tinut 45 minute, piesa jucata intens cu multa fervoare de Vava, mi-a placut foarte mult cand si-a scos bluza stand cu spatele la spectatori transformando itr-un coc si cand laptele a inceput sa curga pe usi.
Ce as mai putea sa spun este ca piesa se merita vazuta, spectatorii au aplaudat frenetic si entuziast, criticii de tearu au fost in buna parte foarte favorabili, eu cred ca aceasta piesa este recomandata celor care au peste 28 de ani care stiu ce a fost comunismul, restul, prea imaturi si consumisti sa inteleaga tragismul piesei.
Posterul spectacolului la mine acasa pe covor :)
Mai multe detalii despre piesa puteti gasi aici:
http://danutm.wordpress.com/2008/02/27/julieta-de-andras-visky-un-dialog-despre-iubire/

Noua generatie de telefoane pe langa inutilul 3G care nu este adorat de nimeni are si GPS.
La HTC-ul meu procedura a fost simpla, am intrat pe DC++ am luat ultimul IGO, copiat in memoria telefonului si lansat ca un exe mizerabil :)
Apoi hartile ce le am sunt pentru toata Europa, am pus pentru Romania si cu voce romaneasca, primele destinatii au mers bine, si cele interurbane, m-am descurcat bine la gasirea localitatilor, insa azi am patito urat de tot, cautam sa gasesc strada Vigilentei langa Natiunile Unite pe splaiul unirii si increzator nu m`am uitat pe harta ca sa gasesc acolo cu GPS`ul. Am ajuns la Unirii am pus GPS`ul in functiune si invarta-te in jurul cozii .. o ora si ceva.
Am renuntat si m`am intors acasa cu coada intre picioare cum s-ar spune sa ma uit pe harta unde este exact, sa imi fac o schita pana la magazinul F64 si sa imi si notez numarul lor de telefon, am fost invins de prejudecatile mele si inca o data mi s-a confirmat faptul ca nu te poti baza niciodata 100% pe masini sau software.
Multi ar zice ca este o fitza GPS`ul pe telefon, eu il consider util, sunt sigur ca peste 10 ani toate telefoanele vor avea asa ceva pe ele, si hartile vor fi mult mai bine facute, in fine, ma lupt sa ma acomodez cu viitorul digital.
De asemenea ma chinuiesc sa ma obisnuiesc cu touch flow`ul, este destul de ciudat si greu de folosit, este prea sensibil, sunt asa de obisnuit cu keypad locks de la 8800`le meu incat de multe ori gasesc telefonul sunand pe cine stie cine, de regula ultimul apelat, ma enerveaza si ca haleste repede bateria daca uiti 2-3 aplicatii deschise, destul de frustrant sa ai un telefon de 500E care se descarca intr-o zi, nu?
Oricum anii acestia oamenii vor migra incet incet de la analogic la digital, stiu ca mi-a cerut cineva telefonul sa cheme un taxiu si cand i`am dat telefonul sa sune a zis ca imi bat joc ca nu stie sa foloseasca asa ceva :))

Amuzant, dar pana cand?