Motto:
Cine se servește singur, se servește de două ori!

decorare-humus

De ceva vreme în bucătăria modernă, humus-ul și-a ocupat un loc binemeritat.
Promovat de 15 ani în restaurantele libaneze, humus-ul este un fel de fasole bătută, numai că în loc de fasole se folosește năut și care cu susan-ul pisat (sau cremă de susan pisat ”tahini” îl face mai nobil, mai gustos, mai șic.
Evident că succesul s-a propagat și în rețeaua de supermarketuri, dar vai, este departe ca gust și savoare de cel de la restaurant sau cel preparat de ”tinerele gospodine”.

Evident, sunt 2 factori care contribuie la diferența dintre un humus de supermarket și unul de bucătar adevărat:
– Calitatea ingredientelor
– Răbdarea, înțelepciunea, experiența cu care este preparat.
Pentru că peste tot pe Internet găsim rețete de humus făcut cu năut la conserve, fără ulei de măsline și rețetă în 5 minute, este de la sine înțeles că humus-ul nu va fi cine știe ce.

decorare-humus-frumos

INGREDIENTELE
– Boabe de năut uscate, de calitate, nu de la supermarket care costă 8 lei – 400 grame
Cost – 15 RON 400 grame, boabe de năut de calitate
La prima vedere e mai rentabil să cumperi la conservă cu 3 lei, dar din 300 grame de năut la conservă, ajungi la exact aceiași valoare a celui uscat DE CALITATE

Cele mai ieftine boabe de năut uscate, fierte si proaspete sunt cu mult mai gustoase decât cele mai scumpe boabe de năut la conservă!
– Ulei de măsline de calitate – nu ulei de măsline ieftin sau mai rău, humus fără ulei de măsline, oribil!
– Usturoi românesc de grădină, personal folosesc usturoi verde de grădină bio
– Tahini de calitate. Poți cumpăra unul de 20 lei sau unul de 30 de lei BIO. Tahini îl folosesti de 10 ori cel puțin și e o prostie să te zgârcești la aroma principală!
– Lămâi de calitate, parfumate, care miros frumos
– Apa în care fierbeți boabele, apă plată de calitate sau de izvor și nu apă cu clor sau cu rugină de la robinet
(Majoritatea problemelor de sănătate din România sunt cauzate de apă de la robinet cu care sunt preparate mâncărurile)

PREPARAREA
– Fierberea boabelor
Am observat că majoritatea indică 3-4 ore în apă, vă recomand 10 ore în apă, adică peste seară. Apa se aruncă dimineața și se dă un singur clocot la foc mediu după care se aruncă iar apa.
Apoi se fierbe la foc cât mai mic 1 oră și nu 10 minute pentru ca boabele de năut să nu îți piardă aroma.
Sarea se adaugă la boabe în timp ce fierb la foc mic boabele și apa rezultată nu se aruncă
– În blender se adaugă usturoiul, boabele călduțe (dar nu fierbinți), un pic de mentă, tahini, uleiul de măsline și un pic de zeama mai groasă ce a rămas de la fierberea legumelor.
Se toacă prelung humus-ul la început pe viteză normală și apoi pe turbo. Insistați cât mai mult cu tocarea în blender pentru a se obține o pastă consistentă

Greșeala frecventă pe care o fac majoritatea ”bucătarilor” este că nu adaugă deloc ulei de măsline fapt care îi ia și din pufoșenie dar și din aromă.
De asemenea, adăugarea sării în blender la prepararea humus-ului și nu în timpul fieberii boabelor de năut nu îi definește gustul caracteristic, orice bucătar cât de cât experimentat știe că la orice mâncare este bine să adaugi sarea în timpul fierberii legumelor / cărnii și nu la sfârșit.

humus-frumos-gustos

Sfaturi suplimentare despre servirea HUMUS-ului
————————–
– Este cu mult mai rentabil financiar, sănătos și gustos să îți prepari singur un humus de calitate decât să achiziționezi unul din supermarket
– Dacă se dorește păstrarea lui pe o perioadă mai lungă, la humus trebuie să i se adauge mai puțină zeamă de boabe de năut și mai mult ulei, să fie mai uscat/solid
– Dacă se dorește consumarea sa la o singură masă, în aceiași zi, se poate adăuga mai multă zeamă de lămâie
– Gustul humus-ului este mult mai bun dacă se consumă la 3-4-5 ore de când a fost preparat și nu imediat,
– Temperatura optimă de consumare a humus-ului este la temperatura camerei, nu rece de la frigider și nici fierbinte!
– Îndrăzniți să adăugați/experimentați mai multe arome în humus și în blender – mango, kiwi, busuioc, condimente, nu doar decor – după gusturi, unii spun că cel cu AVOCADO e cel mai bun!
– Acordați o mult mai mare atenție decorului humus-ului – omul spre deosebire de celelalte vietăți mănâncă și cu ochii – folosiți pătrunjel sau boiaua de ardei
– Serviți humus-ul într-o farfurie tradițional românească sau cel puțin înflorată
– Serviți humus-ul cu lipie caldă sau cu o pâine de calitate, de preferat mai puțină pâine!
– Păstrați lângă voi uleiul de măsline
– Un pahar de vin alb, demisec este o companie plăcută
– Merge foarte bine cu carne, în special pește și fructe de mare

 

Ce îmi place la vinurile Rose românești este că fiecare sticlă mă surprinde cu ceva, iar acest lucru mă face să zâmbesc sau chiar să râd cu mare poftă.

Vin-Rose-Naiada-Sec-Domeniile-Ostrov

Când eram student, aveam o prietenă (fără beneficii) care era studentă la psihologie, fată deșteaptă numai că alcoolul o cam strica, era mare drojdieră. Așa de mare drojdieră era că practic tot ce era mai ieftin și mai prost de băut la boutiq (magazinul elementar) le cunoștea la perfecțiune.
Într-o zi, în timp ce ”drojdeam” un Rom Superior, ea zâmbind metafizic îmi zice: ”Nu înțeleg de ce se numește ”Rom Superior” din moment ce nu există un rom mai inferior ca ăsta”.
În beția ei, fata avea dreptate, ce logică să aibă un asemenea demers?

La fel și eu astăzi, mă aflu în fața unei sticle de ”Cuvee Rose” care ar trebui conform definiției să ”rupă gura târgului”, pe când, mi-a rupt mie mațele :))))
Cuvéewine of a specific blend or batch. Since the usage of the term cuvée for this purpose is unregulated, and most wines will have been stored in a vat or tank at some stage of their production, the presence of the word cuvée on a label of an arbitrary producer is no guarantee of its (superior) quality. However, in the range of discerning producers who market both regular blends and blends called “cuvée…”, the cuvée-labeled wines will usually be special blends or selected vats of higher quality, at least in comparison to that producer’s regular wine(s). Particularly terms like “cuvée speciale”, or “tête de cuvée” (the latter especially in Sauternes AOC) should indicate higher quality.

Sticla vin am cumpărat-o din Lidl, cu bucurie am descoperit în fine o sticlă de vin Rose românesc în Lidl, am zis că nu o fi dracul așa de negru la 19 RON, de regulă nu cumpăr un vin rose sub 25 RON că știu că sunt bombe, dar am zis să mă risc, totuși la Lidl se vând vinuri excelente din afara României la prețuri foarte mici, pentru că Lidl a beneficiat de subvenție de 80 Milioane Euro de la Comunitatea Europeană, bani nerambursabili, pentru a invada țările Est Europene.

Să trecem la evaluarea prezentării sticlei și apoi la degustare.
Sticla de un format burgund, ușor low budget, dar cu un grip cumsecade la înfundătura din partea de jos a sticlei, care are o formă foarte interesantă, tronconic trapezoidală pe care nu am întâlnit-o până acum un pic ciudată pentru mine, dar destul de practică, mi-a plăcut această noutate de design de sticlă.

Eticheta față prezintă o formă ”prea ciudată” asupra al cărui design am o foarte mare nedumerire ce ar putea însemna

design-prost-eticheta-vin

Trecând și de acest ”derapaj” estetic, continuăm evaluarea.

Eticheta față în continuare mă nedumirește cu ce e, cu ce reprezintă, probabil zeitatea
NAIADA NAIÁDĂ s. f. (mit.) nimfă a izvoarelor și a râurilor. ◊ (fig.) femeie foarte frumoasă, grațioasă. (< fr. naïade)
Nu am înțeles autoproclamatul ”ROMANIAN QUALITY WINE” pentru că ”Lauda de sine, nu miroase a bine” (totuși, nasul / mirosul vinului este BUN, este un rose autentic)

Naiada-Cuvee-Rose-Domeniile-Ostrov

Eticheta principală, lipită PROST, cu crețulici (nu am selectat-o eu așa, așa erau toate), niciodată nu mi-au plăcut sticlele de vin de larg consum cu etichetele lipite prost!

Eticheta-Principala-Naiada-Rose

Fontul, foarte greu lizibil și pe eticheta față și pe eticheta principală, nuanțele cromatice fine contrastează puternic cu eticheta low budget, calitatea hârtiei și vopselei.
Culoarea etichetei, cam ciudată, grena-ul acesta poate este făcut pentru a pune în valoare cromatica vinului,

Informațiile de pe eticheta principală nu sunt satisfăcătoare, de exemplu eu nu știu dacă DRY înseamnă SEC cau demisec sau cel mai sec sau cap sec :)
De asemenea lipsesc indicațiile cu privire la soiul de struguri folosiți, data culegerii lor sau cel puțin cele de natură tehnică, cartea tehnică a vinului.
Cu ocazia asta îmi reafirm foarte marea mea nemulțumire asupra penuriei / lipsei cu desăvârșire a cărților tehnice ale vinurilor.
Înțeleg că cei care fac vinuri sunt țărani cu puțină educație și cultură, dar și când vinzi un milion de sticle într-un an în supermarketuri, cred că e de bun simț să scoți și tu niște cărți tehnice, niște PDF-uri amărâte pe care să le pui pe website-ul tău.

De pe eticheta principală lipsește cu desăvârșire adresa de web sau adresa de e-mail a producătorului, deși Domeniile Ostrov au 20,000 fani pe Facebook și deși 90% din consumatorii acestui vin stau 10 ore pe zi pe Internet.

Desigilarea sticlei a fost rapidă și plăcută, sigiliul este de calitate medie, un pic libidinos datorită culorii sale de șerbet.

Sigiliu-Vin-Rose-Domeniile-Ostrov

Dopul era înfundat în sticlă un milimetru, încă un semnal de rău augur că înăuntrul sticlei nu am să descopăr ceva extraordinar.

Dop-Pluta-Montat-Prost-Rose

Dopul a ieșit un pic mai greu, scârțâind neplăcut, uscat (dry), probabil acesta a fost cel mai scârțâitor dop de vin rose românesc pe care l-am scos vreodată.
Dopul are textură low budget, nu este fărâmicios, are o formă acceptabilă pentru ”re-îndopare”, nu prezintă nici un fel de înscripție pe el, încă un semn de low budget

Dop-Pluta-Vin-Rose-Domeniile-Ostrov

Până acum, numai semne NAȘPA, care anunțau ceva rău, dar am trecut la partea de studiere a culorii și degustare.
Culoarea se apropie de ceea ce îmi dă o stare de bine, foaie de ceapă spre roze pal, prea maro este prea sofisticat, un pic de roz sa o facă un pic veselă dă bine.
Îmi place culoarea, este o culoare frumoasă, discretă, șic, cade bine și în sticlă dar ”cade” și mai bine în pahar.
Am savurat 1-2 minute culoarea înainte de a analiza aroma vinului.

Culoare-Vin-Rose-Domenii-Ostrov

 

Nasul, aroma vinului dinainte de degustare este de vin Rose de calitate, speranțele mi-au fost trezite vii, nerăbdarea a prins a clocoti dinspre nări și ochi curgând vijelios prin jugulară în biceps-ul care s-a încordat pentru primul gust…. acru.. acid .. prea acid!

Am închis ochii de ciudă, nu îmi plac vinurile prea acide, nu sunt suficient de somelier sau expert în vinuri să îmi placă vinurile acide.
Aromă puternică, foarte puternică specific domeniilor Ostrov, poate prea puternică spre neplăcut, un pic spre ciudată (zeamă de varză?). Post-gust foarte bun, post-aromă excelentă!

Cuvee-Rose-Domeniile-Ostrov
Păcat că este așa de acid vinul, păcat că aroma este prea puternică în prima fază spre CIUDATĂ, vinul curge destul de greu, probabil aciditatea fructelor roșii a dat șmecheria peste cap, este un vin pentru cunoscătorii care apreciază aciditatea.

Degustare-Vin-Rose-Domeniile-Ostrov

Rezumând: Un vin care promite prea mult în etichetă și care oferă prea puțin, un vin excesiv de sofisticat și lipsit de coerență. Alcool 12% OK, bine asimilat cu conținutul. Excelent postaromă, postgust.
Nerecomandat începătorilor sau necunoscătorilor.

Recomand producătorilor fișa tehnică a vinului mai detaliată pe eticheta principală sau pe Internet, lipsa adresei web este si aceasta neplăcută.