Noul logo – Dagonul dacic
Noul slogan – Awake

Iata aici 3 walpapere pentru amatorii de grafica publicitara

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=l5BXvJhwX6g]

Sigla Bitdefender simplificata (cea de culoare rosie) arata foarte bine si pe negru, mi se pare reusita, in rest, restul parca sunt pimp my ride :)

Capitalismul ne aduce un rebrand de la dragonul dacic care era mult mai NATURAL la unul mai stil faruri de masina care seamana cu Ferar

Daca va uitati atent.. la mijloc se afla un far de masina bagat in tunelul aerodinamic cu fum.. not gay enough!

Mai jos iata cum arata mai aproape de original dragonul dacic, necomercial.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rbbDL2BWp6k]

Poate cel mai straniu, ermetic si neobisnuit stindard din antichitate al unei armate a fost dragonul dacic, acesta era nu doar un simbol ci o veritabila arma psihotronica ce colecta energia armatei si o transmitea la distante de zeci de kilometri demoland moralul si starea de spirit armatelor invadatoare.

Dragonul dacic porneaza de la lup, volk, care este animalul totem, lupul care mereu este personajul pozitiv in basmele romanesti.. lupul alb… (lupul solomonarului / hultanului / lupul magic zburator / lupul cu ochi rosii.. daemonul.. si aici pot sa vorbesc ore intregi despre acest lup)

A doua parte este APA, dacii se rugau la apa, de la ei provine apa magica, apa vie, apa moarta, tot prin intermediul apei se aduceau rugi multumiri, aici pot fi gasite vaste analogii cu teoria “chi” a lui Masaru Emoto, dacii se rugau la apa inainte sa o consume, am scris cel putin 5 posturi foarte interesante dar numai introductive despre misterele apei pe acest blog.

De asemenea un ritual foarte interesant era ca inainte de orice batalie dacii beau apa din Dunare iar la sfarsitul bataliei isi spalau armele in mare.

Dincolo de asta Dacia vine de la D`aksha / D`aqua care inseamna tara apei.. minunile apei sunt milioane incepand de la cel mai sigur mediu de conservare a informatiei pana la fenomenele fizice si chimice..

Revenind.. dragonul dacic este trecerea de la Lup la Apa.. adica mai intai lup apoi sarpe apoi coada de peste… este un sincretism foarte evoluat..

Poate totusi cel mai secret, ermetic si despre care nu o sa vorbesc mult este taina nemuririi care au descoperito dacii, trecerea se facea prin unirea cu lupul si transformarea in LYCAN, care era un stadiu intermediar intre om si zeu…

Daca Dacii consumau numai VIN ROSU si nu vin alb, acesta este un lichid esential care este primul pas spre lycani, “in vino veritas” fructele de culoare rosie au continutul cel mai mare in aur.. cu cat alimentele contin mai mult aur cu atat omul care le consuma devine mai mistic.. persoanele inteligente au o inclinatie nativa catre fructele rosii..

Dupa vin.. urmeaza sangele, sangele conserva informatii foarte bine.. dar nu perfect ca apa.. dupa apoa.. sangele este al doilea lichid care conserva cel mai bine informatiile.. iar dupa sange.. pe locul 3 este vinul rosu..

… in vino.. veritas..

Punctul de maxima intensitate / epicentrul de eficienta al aceastei arme erau muntii Bucegi / Sfinxul, in acel punct toata energia Daciei era adunata.
Stindardul naţional al dacilor era format dintr-un dragon ridicat în vârful unei suliţe. El este figurat pe numeroase metope ale Columnei Traiane iar romanii înşişi i-a dat denumirea de draco. Acest dragon era format prin îngemănarea a două animale: capul de lup şi trupul de şarpe, ambele având o simbolistică foarte bogată şi plină de surprize. Stindardul dac este în sine un simbol iniţiatic ascunzând în sine atât imaginea Principiului cât şi imaginea Centrului Spiritual al lumii. Sub semnul lupului… Dragonul cu cap de lup şi corp de şarpe sintetizează în sine însuşi întregul simbolism zamolxian întrucât atât lupul cât şi şarpele sunt simboluri ale Principiului-Zamolxe care manifestându-se în cadru ciclului se „descompune” în energiile creatoare, masculin şi feminin, zeul şi zeiţa, Apollo şi Artemis, desemnaţi prin şerpii Caduceului Hermetic ce tind să se reunească în vârful său în ceea ce filozofii medievali numeau Aor sau realizarea deplină a Marii Opere Alchimice.

Din legendele antichităţii aflăm că Apollo/ Zamolxe se mai numea şi Lykos ceea ce se traduce prin lup iar, printr-o asimilare fonetică deloc întâmplătoare Lykos devine Lyke ceea ce în greacă înseamnă lumină. Nu întâmplător insula sfântă a lui Apollo de numea Leuke (Albă , Luminoasă) echivalentă fiind cu Avalonul celtic şi cu insula fericiţilor din mitologia greacă. Prin urmare, Apollo/Zamolxe este Marele Lup Luminos. În plan material el este Soarele, Cerul cel care dă lumina atât de necesară vieţii; Interesant este faptul că lumina albă cuprinde în sine cele şapte culori ale spectrului vizibil, după cum Principiul cuprinde în sine toate formale manifestării!

În plan spiritual el este „lumina” iniţierii dobândită prin cunoaşterea adevărurilor transcedentale! Pe de altă parte, numele Daoi sub care erau cunoscuţi dacii în antichitate devine în dialectul traco-frigian daos, care în tălmăcire înseamnă lup. Prin urmare, dacii se identifică cu lupul, animal totemic desemnându-l pe Marele Zamolxe/Apollo. Mai mult , printr-o altă asimilare lingvistică, atât Daos, cât şi daoi, se reduc la epitetul dioi, nume ce-l dădeau grecii, pelasgilor, locuitorii din nordul Dunării de Jos, din Dacia străveche, pe care îi considerau „ cei mai vechi oameni de pe pământ” deci oameni primordiali!

Prin urmare, concluzia care se impune de la sine, urmând datele expuse este că Dacii se considerau Fii Marelui Lup Luminos – Zamolxe/Apollo. Peste tot pe întinsul lumii unde s-au aşezat pelasgii (dacii preistorici) aceştia au păstrat amintirea lupului. În Asia Mică, bunăoară, una dintre Iradierile Centrului Suprem din Hiperboreea dacică, aflăm toponime precum: Lycia, Lykaonia, Cilycia. Într-o altă parte a lumii, în nordul îndepărtat de această dată, Odin , zeul spiritualităţii germanice, era mereu însoţit de doi lupi. Întemeierea Romei se află şi ea sub semnul lupului ceea ce ne arată că, începuturile sale, cel puţin epoca regală, se află în legătură cu Centrul Spiritual din Carpaţi! Dacă avem în vedere consideraţiile de mai sus, Centrul Spiritual al Lumii este Hiperboreea, ţara lui Zamolxe/Apollo Lykos, Dacia străveche care prin aceasta se legitimează drept „ţara Lupului”! Aceasta cu atât mai mult cu cât Ovidius, poetul roman exilat la Tomis, ne spune că a fost silit să trăiască sub „axa lui Lykaon”. Această axă a lui Lykaon nu este alta decât Axis Mundi, Columna Cerului de-a lungul căreia Zamolxe/ Apollo (Lykos) trimitea Lumina Cunoaşterii(Lyke) pe pământ! Această Columnă a Cerului, Pomul Vieţii pe care urcă Şarpele (Iniţiatorul) devine astfel Coloana Luminoasă peste care coboară literalmente lumina din cer şi, în acelaşi timp, Coloana Marelui Lup Luminos (Alb) – Zamolxe/Apollo! …şi al Şarpelui… Şarpele este azi un animal foarte blamat, imagine arhetipală a răului, identificat în Biblie cu Satan. Ca fapt divers este de observat că toate simbolurile pelasgo-dacilor, şi mai ales cele care-l reprezentau pe Zamolxe, au fost „satanizate”! Să fie oare doar o coincidenţă? Sau cineva se „chinuie”, cu tot dinadinsul, să oculteze tradiţia primordială pelago-hiperboreeană? Nu răspundem acum la această întrebare deşi atât Biblia cât şi alte texte sacre vorbesc despre un război în cer. Nu este nici locul, nici momentul să detailăm aici acest subiect. Şarpele, reprezenta pentru pelasgo-daci Principul Creator, pe Zamolxe ca zeu creator al omului şi al lumii, care divizându-se în forţele ce-l compun da naştere Dublului Zamolxe, reprezentat hermetic prin cei doi şerpi întrepătrunşi ai Caduceului lui Hermes.

Ca Principiu Unic, dar cu acelaşi sens ca al Caduceului, Zamolxe este reprezentat prin toiagul lui Aesculap, patronul greco-roman al medicinii şi vindecării. Iată deci cum toiagul lui Aesculap devine el însuşi o emblemă a Axului Lumii pe care şarpele urcă. Numai că urcarea presupune şi coborârea ceea ce confirmă legătura Cer – Pământ, Principiu – Om, manifestarea Divinităţii Unice în Creaţia multiplă de-a lungul Axei Lumii, a Stâlpului Cerului, a axei lui Lykos de care aminteşte Ovidiu. Iată cum Zamolxe/ Apollo identificat cu Marele Lup Alb (Luminos) devine şarpele iniţiator. Aceasta cu atât mai mult cu cât insula sfântă a lui Apollo, Leuke (Albă, Strălucitoare), plasată în Marea Neagră de către toţi autorii antici care o menţionează, se mai numeşte şi Insula Şerpilor! Şarpele dacilor, lăsând la o parte capul de lup, are o caracteristică ciudată: zboară purtat în vârful unei suliţe. Aceasta ne demonstrează că este vorba de un personaj celest şi îl identifică cu Şarpele cu pene (Quetzalcoatl) al aztecilor, cu rol de iniţiator şi creator, venit (culmea!) dinspre răsărit! Iar în Răsăritul Americii este Europa iar în Europa era Dacia! Mai mult imaginea s-a umanizată era cea a unui om din rasa albă! Şarpele a fost identificat şi cu lebăda, care în zbor seamănă uimitor de bine cu un şarpe. Or, lebăda era adorată în Dacia încă din paleolitic, fiind emblema lui Apollo Hiperboreul/Zamolxe. Legendele greceşti ne spun că Apollo pleca din Hiperboreea spre Grecia într-un car tras de lebede. Ori lebăda apare şi pe paftaua lui Negru Vodă, flancată fiind de doua turnuri şi reprezentând astfel Întreitul Stâlp al Cerului de pe muntele sacru al dacilor – Kogaion. Întrucât epitetul Lykos ce-l desemnează pe Apollo/Zamolxe ca Marele Lup Alb îl leagă nemijlocit de lumina spirituală prin transformarea lui Lykos în Lyke (lumină). Prin urmare şi în consecinţă Şarpele este Iniţiatorul suprem, Cel ce dă Lumina Cunoaşterii de dincolo de lume, de aparenţe. Şi cam peste tot pe unde apare şarpele el are rol de iniţiator. De fapt e frontispiciul templului apolinic din Delfi scria: „Cunoaşte-te pe tine însuţi” un îndemn tipic iniţierii. Pe de altă parte, grecii denaturând adevăratul sens al tradiţiei moştenite de la pelasgi şi hiperboreeni au spus că Apollo a omorât cu săgeţile sale pe şarpele Python. Numai că cea mai cea mai mare profetesă apolinică a antichităţii se numea chiar Pythia (a se observa asemănarea fonetică dintre Python şi Pythia). Prin urmare greci au răsturnat valorile: Apollo/Zamolxe nu a omorât Şarpele ci s-a identificat cu el. Aceasta pentru că Iniţiatorul suprem, deţinător al înţelepciunii transcedentale, pe care o conţine în sine este în toate tradiţiile izvorâte din spiritualitatea primordială hiperboreeană reprezentat sub formă de şarpe. Că tot veni vorba de răsturnări ale valorilor. În creştinismul actual şarpele îl desemnează pe Satan, principiul primordial al răului. Să fie oare acesta sensul său adevărat? Nu credem. Povestea păcatului primordial este una simbolică şi mai ales răstălmăcită. Povestea ne spune că după ce Dumnezeu (Yahwe) l-a creat pe om la pus în grădina Edenului ca s-o lucreze dându-i poruncă să nu mănânce din „pomul Cunoaşterii binelui şi răului. Apare Şarpele şi o „ispiteşte” pe Eva să muşte din „fructul oprit” şi aceasta muşcând îl ademeneşte şi pe Adam. „Si li s-au deschis ochii şi au văzut că erau goi”. Dumnezeu se manie pentru neascultarea celor doi şi-i alungă din Eden. Acum ă întreb eu pe dumneavoastră ce fel de tată este acela care nu le asigură fiilor săi un minim de cunoştinţe ca de exemplu să discernă între bine şi rău? Ochii închişi ai lui Adam şi ai Evei reprezintă tocmai ignoranţa. Şarpele apare aici ca un Înitiator ca un personaj luminos contrastând cu obscuritatea lui Yahwe. Yahwe spune : dacă o să mâncaţi o să muriţi! Şarpele apare ca Marele Iniţiator Celest în acestă poveste deoarece oferă prin muşcarea din „fructul oprit” nu moartea oferită de Yahwe ci a doua naştere, regenerarea spirituală care e tot una cu iniţierea. Mai mult, iconografia „Căderii omului în păcat” ne demonstrează că respectivul Şarpe era unul celest deoarece el coboară din frunzişul arborelui. Pomul este Axa Lumii, Şarpele are un caracter luminos, el este Zamolxe/Apollo, Iniţiatorul Suprem, fructul oprit, mărul din grădina Hesperidelor este iniţierea, prin care se dobândeşte nemurirea, în care credeau din cele mai vechi tmpuri dacii iar Yahwe… este un mic zeu egoist şi mânios. Cu atât mai mult cu cât Iisus, marele iniţiat din Dacia şi Fiu al lui Zamolxe (v. mai multe în articolul intitulat Iisus, Marele iniţiat din Dacia) este reprezentat în heraldica hermetismului medieval ca un şarpe cu cap de leu încoronat (deci tot un dragon), imagine cunoscută sub numele de Regele Lumii. Pe de altă parte, Iisus însuşi îndeamnă : „Fiţi înţelepţi ca şerpii”! Ca şi Satan? Mă îndoiesc! Mai degrabă ca şi Zamolxe Şarpele Zburător, Principiul Iniţiator din care vin toate lucrurile şi în care se resorb toate. Zamolxe în ipostaza sa de Şarpe iniţiator a fost reprezentat de daci prin Şarpele Glykon, descoperit în tezaurul de statui de la Tomis, al cărui corp încolăcit desemnează semnul matematic şi metafizic al infinitului, un opt răsturnat! Concluzii Conform tradiţiei, păstrate până la noi, Polul Pământesc este o reflectare a Polului Celest fiind unul şi acelaşi cu Centrul Lumii pentru că Centrul Lumii este locul unde se manifestă direct activitatea Principiului, acţiune care se exercită de-a lungul Axei Lumii, a Columnei Cerului. Dragonul dacic îngemănând lupul şi şarpele aflat în vârful unei suliţe care reprezintă chiar Axa Lumii este chiar imaginea acestui adevăr. În plan terestru acest adevăr se manifestă prin dragonul desenat de lanţul muntos carato-balcanic expresie a unităţii primordiale înseşi acesta fiind spaţiul în care a emers cultura şi civilizaţia pelago-hiperboreeană.

Pe de altă parte, dar cu acelaşi sens, dragonul cu cap de lup nu este doar Şarpele Zburător, emblemă a Principiului Creator Zamolxe ci şi capul înţelepciunii divine în ordinea lucrurilor vizibile. Prin urmare, stindardul dacic îngemănează două aspecte ale lui Zamolxe Apollo: unul vizibil lupul şi altul iniţiatic, invizibil Şarpele. Şi în acest ultim sens al simbolismului degajat de dragonul dacic gura de lup devine o „gură de rai” iar prin revelarea Adevărului de dincolo de aparenţe obţinut prin iniţiere el este echivalent cu o „gura de aur”.
In raboaie vantul care patrundea in gura lupului (totem din varful catargului) urla. urletul sau era asa de dramatic si patrunzator incat armatele romane erau patrunse de groaza si fugeau. este asadar o arma psihotronica de mare putere care uneori pornea cutremure sau aduna nori starnea vanturi si cutremure foarte puternice.

Burebista a poruncit ca viile sa fie starpite, vinul rosu a disparut.. atunci.. dacii si-au pierdut credsinta..

in vino.. veritas… si adevarul doar inima il stie! 

Dragonieni, draconari şi Drăculea
Şarpele Glykon de la Tomis, unicul în lume
Valentin Thrcaar este un personaj binecunoscut în cercurile celor preocupaţi de mistere. A apărut la toate emisiunile de profil, a fost invitatul celor mai cunoscuţi comentatori ai fenomenului UFO. Asta pentru că aduce în discuţie o teorie care nu s-a prea vehiculat prin cercurile de profil. Se bazează pe cercetări proprii şi pe ceea ce susţine că i-au dezvăluit iniţiaţii. Teoria lui e simplă şi combate darwinismul şi teologia: extratereştrii sunt cei care au format Terra şi au populat-o cu proprii semeni, astfel că noi suntem urmaşii acelei specii. De la ei ne-au rămas nu doar simboluri, ci dovezi concrete care amintesc de civilizaţia din Constelaţia Dragonului.

Glycon

România joacă un rol aparte în această altfel de istorie. Fiindcă arcul carpatic avea atât de mult aur, extratereştrii, mai precis, dragonienii (originari din Constelaţia Dragonului), şi-au făcut sediu aici, au extras metalul preţios care le era atât de necesar şi ne-au lăsat moştenire o sumedenie de indicii ca să înţelegem cine suntem. Cum ar fi tunelurile care străbat munţii şi pe care încă nu le-am desecretizat. Valentin, însă, a dat peste mai multe intrări secrete şi, deşi a bătut la uşile autorităţilor şi istoricilor, nimeni nu a aprobat începerea săpăturilor. Se luptă să convingă şefii de instituţii că descoperirea unor încăperi subterane mai vechi decât începuturile omenirii ar fi de folos adevărului istoric şi comunităţii locale, atrăgând turişti din toată lumea. Chiar şi cu dovezile în mână, uneori la propriu, aducând cu el pietre cu forme ciudate descoperite în zona Râşnov-Bran, Valentin se alege doar cu promisiuni. „Se pare că secretele dragonienilor sunt bine păstrate şi există interese ca ele să rămână doar în interiorul anumitor cercuri”, crede el. Teoria lui Valentin este centrată pe semnul dragonului, despre care susţine că este nu doar o creatură mitologică, ci chiar o civilizaţie cu care avem mai multe legături decât am putea crede.

columna-lui-traian

În România, îi numim balauri, în China şi Japonia li se spune dragoni, iar la civilizaţiile amerindiene sînt şerpi cu pene. De fapt, aproape că nu există istorie veche care să nu menţioneze dragonii ca entităţi misterioase care s-au implicat în evoluţia omenirii sau chiar au creat-o. Valentin susţine că dragonii sînt fiinţe superioare, iar noi suntem urmaşii lor. Iată de ce:

1.Cu multe milioane de ani în urmă, dragonienii au plecat din cea de-a şaptea constelaţie, cea ca Dragonului, către sistemul solar, pe care l-au creat „după chipul şi asemănarea lor”, adică în formă de dragon. Astfel, spune Valentin, dacă privim Calea Lactee, vom observa că seamănă cu un şarpe încolăcit. „Vasile Lovinescu dezvăluie un fapt cunoscut cu secole şi milenii în urmă, că lanţul muntos al Carpaţilor are o formă absolut asemănătoare cu Constelaţia Dragonului”, aminteşte el.
Capul de dragon din Oceanul Atlantic
Carpaţii, structură artificială în formă de dragon
2.Terra a fost, înaintea migraţiei continentelor, o suprafaţă în formă de dragon, lucru uşor de observat dacă alipim din nou continentele. Capul dragonului, inclusiv dinţii acestuia, se află în sudul Americii de Sud, forma fiind vizibilă din satelit.
3.Lanţurile muntoase sunt şi ele formaţiuni „desenate” în formă de şarpe. De pildă, Carpaţii noştri. Priviţi din spaţiu, arată ca un dragon cu aripi. 17 locuri importante sunt presărate de-a lungul acestor munţi, tot atâtea câte stele sunt în Constelaţia Dragonului. Cele mai multe se află pe teritoriul României. Sfinx-ul şi Babele sunt poziţionate chiar în inima dragonului şi sunt amplasate pe structuri artificiale de piatră care, privite de pe orbită, seamănă cu un dragon. Munţii Bucegi au formă de cap de dragon.
4.Nilul şi Dunărea au forma cobrei imperiale, animal sacru la vechii locuitori ai Egiptului şi Traciei. De-a lungul acestor fluvii sunt dispuse 17 mari oraşe corespondente celor 17 mari stele din Constelaţia Dragonului.
Obiect folosit în cultul Sabazius
5. Că românii şi strămoşii lor i-au întâlnit pe dragonieni nu încape nicio îndoială, atâta vreme cât în memoria colectivă au rămas basme, mituri şi povestiri cu şerpi şi balauri. Chiar mitul Sburătorului este tot o reflexie a dragonului. Şarpele din credinţa populară poate ucide nu doar cu veninul, ci şi cu privirea, ceea ce înseamnă că e mai mult decât un animal.

6. Geto-Dacii considerau că şarpele este spiritul strămoşilor şi simbolul nemuririi lui Zamolxe. Zeul trac Sabazius era un şarpe care simboliza înţelepciunea şi care avea obiceiul să coboare în adâncurile pământului, întocmai ca Zamolxe. Mama lui Alexandru Macedon, o femeie despre care se ştie că era tracă, l-a conceput pe marele conducător cu un zeu-şarpe.
7. Multe brăţări de bronz dacice se termină la ambele extremităţi cu câte un cap de şarpe. Găsim la muzeul din Constanţa o statuie ciudată de dragon cu cap de om, atribuită şarpelui Glykon, cult răspândit în secolul II în Imperiul Roman.
Însă nu s-a găsit nicio altă statuie de acest tip, semn că şarpele era venerat la Tomis mai mult decât în alte părţi. Dar de unde până unde cultul şarpelui pe aceste meleaguri? Se spune despre acest zeu că ar fi fost importat din Asia, dar în realitate, nu se ştie de unde a apărut şi de ce doar la noi s-a materializat într-o statuie. Mai mult, figura şi pe monedele emise la Tomis, iar în zilele noastre, am avut bancnota de 10.000 de lei cu acest simbol.
Columna lui Traian
8. Cercetătorul Mihai Coman arată că stindardul dacic „ar fi derivat din acel draco (ie-şarpe)”. Valentin completează: „Steagul tracilor era un dragon în vârful unei ţepuşe, şi nu un dragon cu cap de lup, cum se crede în mod uzual”. Draconarii, purtătorii steagului-dragon al dacilor, steag denumit Draco, formau o castă aparte a războinicilor. Draco este imortalizat pe Columna lui Traian, împărat care a bătut şi o monedă pe care e configurat un dragon.
Moneda lui Traian
9. Deseori ne amuzăm spunând draci în loc de traci, dar asemănarea fonetică nu e întâmplătoare. Valentin susţine că termenul „trac” provine din „dragon” (draco-drac în limba latină), iar „baalkan” (zona geografică ocupată de traci), în limbile vechi are sensul de „dragon”. „Este cunoscut de asemenea faptul că o parte din teritoriul României de astăzi se numea „Baal-Hakia” (Valahia – Ţara Balaurului), denumirea „Dacia” derivând de la „Hakia”.
Blazonul Ordinului Dragonului (stânga) şi al lui Vlad Ţepeş
Castelul Bran (Balaurului)
10. Cultul balaurului s-a perpetuat de-a lungul întregii istorii a românilor, însă Vlad Ţepeş chiar şi-a afişat originea dragoniană. Porecla pe care a acceptat-o, Dracul, are mai puţină legătură cu diavolul şi mai multă cu civilizaţia dragonienilor, deoarece înseamnă Fiul Dragonului, nicidecum al Satanei. El însuşi membru al Ordinului Dragonului, era originar din Drăculeşti, iar blazonul familiei sale avea imaginea unui dragon pe ea, diferit de cel al ordinului. Acelaşi dragon îl mai putem vedea în Şchei şi în zilele noastre, pe inele porţilor. Într-o stampă a vremii, Castelul Bran e denumit al Balaurului, iar un alt castel care apare în hartă e astăzi dispărut cu desăvârşire.

vlad blazoane
Se pare că Ordinul Dragonului a luptat dintotdeauna împotriva nedreptăţii, inclusiv a abuzurilor Bisericii. Astfel că, nu e de mirare că domnitorul român a ajuns un monstru, iar Bram Stoker i-a pecetluit definitiv soarta, transformându-l în vampir. România continuă să fie folosită în literatură ca tărâm al dragonilor. De exemplu, personajul Harry Potter vine în România pentru a studia dragonii la Sinaia, unde ar fi centrul de cercetare a acestor fiinţe.
În concluzie, şarpele, balaurul, dragonul n-ar trebui deloc să ne sperie, din moment ce sunt simboluri care au însoţit istoria românilor, iar Vlad Ţepeş n-ar trebui să fie un simbol al Halloween-ului, aşa cum îl înţeleg americanii, pentru simplul motiv că nu are nicio legătură cu vampirii, vrăjitoarele, vârcolacii sau zombie. Nici măcar cu bostanii. Dragonii sunt parte din trecutul nostru, iar dacă avem suficientă răbdare, şi din viitorul nostru. Până atunci, nu ne rămâne decât să le descoperim urmele


Atunci cand dacii si-au pierdut credinta, lupul nu a mai urlat, atunci au indraznit sa intre pe acest taram cei ce ne-0au adus batranete fara tinerete si moarte fara de viata.

Lupul din voi mai urla oare?