20. February 2018 · Comments Off · Categories: I.T.

This content is password protected. To view it please enter your password below:

19. February 2018 · Comments Off · Categories: I.T., Psiho

Au trecut aproape 24 de ore de când ”un glumeț” a postat cu rea voință un HOAX pe cea mai vizibilă rețea socială.
Reacția rețelei sociale este de a nu șterge această postare, care este pomenită în cam toate ziarele de scandal din lume este (cel puțin pentru mine) de neînțeles. Cum este posibil ca FACEBOOK în aproape 24 de ore să nu șteargă un HOAX care s-a propagat la aproape 1 miliard de oameni? Cum de își permite FACEBOOK ca să păstreze cu bună știință această postare mincinoasă care a fost distribuită de 2 milioane de oameni???

Adresa postarii Facebook HOAX 

hoax-facebook-silvester-stalone

 

Cum adică, tu rețea socială lași ca asemenea HOAX să fie distribuit de aproape 2 milioane de oameni și tu să tolerezi asemenea poluare informațională.

Despre HOAX am scris în foarte multe rânduri, sunt pasionat de acest subiect de mai mult de 15 ani, am scris despre asta Hoax in strada am scris despre Hoax pe Yahoo messenger , în mod cert voi mai scrie despre asta și în viitor, am vrut doar ca să punctez acest ”milestone”  din istoria omenirii când 2 MILIOANE de oameni au dat SHARE în 24 de ore unui HOAX

În condițiile tu ca rețea socială ești într-un război deschis cu știrile de senzație, stirile tip clickbait, pretinzi conținut premium, conținut original și niște standarde mari de conținut online, lași totuși o postare care a ajuns la toată planeta ca fiind falsă.

Este normal ca HOAX-ul de asemenea amploare să fie tolerat? Ar trebui ca cineva să amendeze sau nu Facebook pentru asemenea tolerare la asemenea nivel (2 milioane share-uri) a acestei stiri false?

Părerea mea personală este că Facebook ar trebui să se implice, mai ales ca a fost cazul de curand al bug-ului iOS cu acel simbol care bloca mesageria iPhone, iar oprirea hoaxului ar trebui să se facă si la nivel de mesagerie, nu doar la postări.

În mod cert, se va ajunge la asta, estimez că în 10 ani astfel de fenomente nu vor mai fi posibile, va fi un departament întreg specializat pe HOAX care va opri de la bun început acest gen de fenomene media.

Acum este ora 2 noaptea și HOAX-ul încă se propagă. Facebook, multumim că ne-ai lăsat jucăria s functioneze, sperăm că te va da în judecata Stalone si va lua si pielea de pe voi!

sylvester-stalone-hoax-2-million-shares

 

Update 20 Februarie ora 10.00 A.M. – Toată lumea e sătulă de acest HOAX însă Facebook a decis să păstreze această postare după mai mult de 36 de ore.

HOAX - Silvester Stallon-Facebook-Post

Toate rezultatele de pe Google vorbesc despre acest HOAX iar Facebook a decis ca să mențină această postare, desi Facebook permanent ameninta cu suspendarea paginilor, oprirea livrarii postarilor pe newsfeed si vorbeste cu gura pana la urechi de CALITATEA RETELEI sociale

Sylvester-Stallone-Hoax-Google -results

12. February 2018 · Comments Off · Categories: I.T.

Motto:
Nimic nu e gratis pe Internet!
Iulian Andrei

==============================

Momentul în care mi-am dat seama că am o percepție mediocră și chiar greșită asupra tehnologiei informatiei (hard și soft) a  fost în urmă cu 20 de ani când am întâlnit și înțeles termenul de Total Cost of Ownership!

Ce vrea să înseamne acest TCO (Total Cost of Ownership)?
Popularizat intens de către cabinetul de analiză Gartner începând din anii ’80, conceptul Total Cost of Ownership (TCO – tradus parţial exact prin „cost total de deţinere“) are rădăcini mai adânci, datând din primele decenii ale secolului trecut. Cu toate acestea, modelul TCO a fost iniţial conceput pentru analiza proiectelor IT (şi apoi extins şi în alte domenii, prin dezvoltarea de metodologii specifice), oferind o perspectivă directă a impactului financiar al unei tehnologii informatice pe parcursul întregului ciclu de viaţă al respectivei tehnologii. Principalul beneficiu oferit de această metrică rezidă în faptul că evidenţiază factorii adiţionali care adaugă costuri suplimentare după achiziţie.
Definiţia Gartner simplificată a costului total de deţinere a unei aplicaţii/hardware IT ar suna astfel: TCO este suma totală a costurilor pe care le implică achiziţionarea, implementarea şi utilizarea respectivei soluţii hardware sau software pe parcursul duratei de viaţă a acesteia (deşi se vorbeşte de „life cycle“, specialiştii recomandă evaluarea TCO pentru o perioadă de 3-5 ani, în acest caz fiind mai adecvată utilizarea termenului de „durată limitată de funcţionare“).

Revenind la IT, în prima fază când am început să văd în ansamblu fenomenul, am înțeles că și loturile, selecția componentelor IT, asamblarea, calitatea celorlalte componente ale echipamentelor pot fi cruciale, o tastatură mai bună, un ventilator mai bun, o carcasă mai bine realizată pot îmbunătăți cu până la 100% performanțele unui computer deși acestea nu costă mai mult de 10% din valoarea unui echipament IT.

Cazul de față: AdBlocker
Probabil cu toți știți că sunt multe versiuni de Antivirus GRATUITE, cum ar fi Avira, tot felul de software gratuite, ei bine, GRATUIT nu există!
Orice software care rulează în background (fundal) îți folosește computerul pentru diferite scopuri:
– culegere de date
– prelucrare de date
– cloud

De exemplu, Avira are majoritatea veniturilor din așa ceva, are mii de angajati si venituri de sute de milioane euro / $ anual din faptul că se folosește gratuit de resursele computerelor care ”beneficiază” de acest antivius.
Ca o statistică personală, proprie, cred că mai mult de 50% din resursele computerelor din lume sunt folosite de către acest gen de software, ”GRATUIT”:

extensii-adblock

Bloatware  (în traducere liberă – prostii), sunt acele aplicaţii software instalate de producătorii de PC-uri odată cu sistemul de operare. Acest tip de programe pot fi găsite atât pe tablete cât şi pe smartphone fiind instalate de producători sau de operatorii de reţea. Acestea constau în general în aplicaţii software nefolositoare sau de slabă calitate : jocuri, utilitare, bare de unelte etc.

Practic, de fiecare dată când cumpăr un laptop sau PC cu sistemul de operare preinstalat, stau mai mult de 1 oră să îl curăț de acest software căpușă, care de multe ori este mascat sub forma de utilitare drivere, pluggin-uri si codec-uri de tot felul, utilitare care se autoproclamă indispensabile și absolut necesare, toate acestea parazitând computerul.

Acrobat Readerul este un fel de campion al bloatware-ului.

acrobat-reader

Bloatware mai defineşte şi acele programe (în fond inutile) ce trebuiesc instalate pentru ca ceva să funcţioneze. Ca exemplu, pot fi date softurile instalate odată cu driverele de imprimantă sau de scanner. Acestea sunt mari consumatoare de resurse, rezultatul fiind în final acelaşi care s-ar fi obţinut şi dacă erau folosite facilităţile înglobate direct în sistemul de operare.

Plus că la instalare, sunt în cârdășie!

norton-bloatware-adobe-digital-editions

Nici un producător de laptopuri, tabelete sau smartphone nu instalează un software inutil fără să obţină ceva. Astfel că, majoritatea aplicaţiilor din categoria bloatware sunt instalate contra unor sume de bani pe care producătorul le primeşte de la compania care a creat soft-ul respectiv.

Antivirușii.
Aceștia sunt utili doar pentru PROȘTI, care nu au nevoie de performanță ci de siguranța că nu le fac tâmpenii. Instalând un antivirus pe un computer, chiar si setat pe minimul de consum resurse, pierzi mult din performanțe.
Cum să renunți la 20-30% din performanța computerului si la 30-40% din timpul tău pentru un antivirus care POATE în viitor își va șterge datele? Windows are suficient antivirus în el pentru o utilizare PRUDENTĂ, EXPERIMENTATĂ și ATENTĂ. Dar, dacă ești prost grămadă și habar nu ai ce este un computer și Internetul, mai bine îți pui, ca să nu ne faci nouă celorlalți probleme.

Degeaba îți iei un computer de 2000 de Euro dacă îl umpli cu antivirusi, bloatware și toate gadgeturile posibile, îl reduci la performanta unui computer de 100 Euro.
Personal, nu mai folosesc de 15 ani un antivirus pentru că toate datele le am salvate în cel putin 3 medii diferite de stocare (HDD extern, memory stick, cloud) așa că nu fac nici un fel de compromis de performanță, chiar îmi permit aroganța să mă plimb pe net în locurile unde un antivirus nu m-ar lăsa să fac asta.

browser-memory-usage

Progrămelele și extensiile de browser tip AdBlock, sunt la fel de inutile și păguboase ca antivirușii
Pentru cei prea leneși să închidă ferestrele de browser sau care nu vor să vadă reclame scârboase care nu sunt aprobate pe AdSense și sunt difuzate de AdNow, pare fi o solutie de bun simț dacă nu ar mai consuma atât de multă memorie și procesor.

chrome-browser-memory

Apocalipsa browserelor este un browser Google Chrome cu AdBlock Plus care îți consumă 16 GB de memorie din 5-6 ferestre de browser deschise.

memorie-computer

=======================================

Deci, pe lângă faptul că acum progrămelele de tip bloatware și extensiile îți folosesc procesorul, memoria computerului si reteaua internet ca să câștige bani, ce ai spune dacă ai afla că ”minerii” de monede electronice sunt ”plantați” fix în aceste aplicațiii? Dar ce părere ai dacă asta se întâmplă cu browserul tău, care te parazitează de resursele acestea, de exemplu Google Chrome are peste 1 miliard de utilizatori zilnic. și din 15 Februarie anul acesta, vei ”dona” din timpul si resursele tale, la acești ”GENEROȘI” furnizori de software ”GRATUIT”

Alte motive ca să nu îți instalezi AdBlock:
– Aceste programe îți accesează și folosesc resursele computerului fără să te înștiințeze – procesor, memorie, rețea
– Computerul se mișcă mult mai lent, îți mănâncă timpul
– Consum energie inutil
– Uzura computerului + zgomot
– Îți poate bloca accesul NATURAL / Liber asupra unor informații care chiar te-ar putea interesa, adică, decide înaintea ta dacă îți este util sau nu și te privează de o informație care s-ar putea să te intereseze.
– Ventilatoarele si toate componentele mobile din computer se imbâcsesc cu praf și cauzeaza mai devreme sau mai târziu scăderea performanțelor computerului cu cel puțin 50% (în special laptopurile care au componente ieftine, din plasticuri de slabă calitate HP, Asus, Acer )

08. February 2018 · Comments Off · Categories: Econ, I.T.

tesla-spacex-starman-falcon-heavy-rocket-elon-musk

Cu toții îi admirăm excentricitatea lui Elon Musk, dar, pentru mine cel puțin, mi se pare de prost gust, pentru că sunt poluante!

Admir la Elon Musk faptul că promovează zborul interplanetar prin programul Space X, bateriile Powerwall și Tesla pentru trecerea la energie nepoluantă, însă marketingul lor mi se pare o cretinitate.
Am să explic de ce:

1. Ideea rachetelor refolosibile, este utopică, majoritatea oamenilor nu știu sau au incultura de a nu își da seama că 90% din POLUARE are loc nu în momentul aruncării produsului finit la gunoi, sau aiurea ci în momentul PRODUCTIEI!. Pentru a produce un iPhone X de exemplu, care are 200 de grame, se poluează cu o tonă de material (energie și deșeuri). Aproape degeaba duci la reciclat un iPhone folosit dacă pentru producerea unui model nou de iPhone se polueaza la producerea sa de 3-4 ori mai mult decât la producerea modelelor anterioare.
Așadar, pentru a produce o rachetă ”refolosibilă” care să fie ”rentabilă” probabil mai poluează cu producerea a încă 1000 de rachete obișnuite.

2. Colonizarea MARTE – O altă cretinitate absolută. Omul nu a ajuns pe lună și nu va ajunge următoarea sută de ani pe Marte, dar planeta noastră trebuie să fie salvată înainte de a incepe colonizarea. Se investește în colonizarea viitoare de 100 de ori mai mult decât ar fi de ajuns pentru salvarea planetei. De banii cheltuiți pe Space X se puteau reface pădurile tăiate în Amazon și Asia și refacerea planetei.
Pentru ce să mergi pe o planetă îndepărtată pe care nu se poate locui? Nu are absolut nici o logică să colonizezi cu costuri de 1000 de ori mai mari o planetă indepartata decât să readuci echilibrul și natura pe frumoasa noastră planetă.
Pentru maniacii ”Elon Musk” le readuc aminte că:
– Aproape toate speciile de mamifere au fost EXTERMINATE și este foarte posiobil ca urmașii noștrii în curând să le poate vedea doar in filme, muzee (împăiate) si desene animate
– Aproape jumate dintre păsări au fost exterminate
– În oceane, la fel vietățile au fost reduse la jumate
– Albinele sunt aproape de disparitie (se stie ca daca dispar albinele este foarte posibil ca specia umana și majoritatea oamenilor sa dispara)

3. Pentru ce să duci un automobil în spațiul cosmic? Ca să faci marketing? Reclamă video când 80% din mașinile Tesla care ies pe poarta fabricii au defecte de fabricație?
La ce este de folos o Tesla în spațiul cosmic? Puteai să duci un satelit sau ceva folositor pe orbită pe care să vopsești un logo sau slogan cu Tesla. Cred că oamenii nu sunt deloc conștienți de GUNOIUL de pe orbită care este foarte periculos și deja este o problemă!

Așadar, pentru sforăitorii habotnici Elon Musk, mai băgați-vă mințile  în cap și nu mai ”haliți” toate prostiile comerciale.

07. February 2018 · Comments Off · Categories: I.T.

google-retea-sociala-nefunctionala

Rețeaua socială Google+ a fost lansată pe 28 Iunie 2011, cu mari așteptări, urmate de o continuă nedumerire: Google+ este un produs prost sau e făcut intentionat prost?
Îmi mai aduc aminte ca ieri când era în pregătiri, cum ne zbăteam ca să prindem cont înainte de a fi lansat oficial, ce speranțe ne făceam vis a vis de Google, chiar și la ora actuală Google+ rămâne cea mai mare rețea socială (dacă ai cont pe gMail sau Youtube ai automat și cont de Google+
Cred că majoritatea eram convinși că Google+ va fi un chalenger serios la adresa Facebook, pe care, mulți dintre noi nu prea îl agream, iar lucrurile nu s-au schimbat cu mult nici astăzi.
În acei ani, imediat după lansarea Google+, unii specialiști Social Media și SEO își dădeau cu părerea că +1 și cu Google+  vor instaura dictatura Google și pe rețelele sociale, impunând sau condiționând ordonarea / poziționarea rezultatelor în căutările Google de activitatea pe rețeaua socială a Google+.

Uite că au trecut aproape 7 ani de atunci, Google și-a retras +1 -ul (versiunea proprie de ”like” și acum Google+ pare mai părăsit ca oricând, poate doar năpădit de reclamă și postări care au legătură cu algoritmul SEO, postările și influența postările pe Google+ sunt aproape nule, nimeni nu își +1 sau ce like o mai fi pe acolo. Nici măcar Google nu aruncă în primele rezultate din căutările organice postările de pe Google+, rețeaua părând a fi un fel de a 7-a rotă inutilă la căruță.

Dar, iată motivele pentru care aproape nimeni nu folosește Google+

1. Interfața de navigare UX/UI sunt cu totul atipice, pe 2 sau 3 rânduri. WordPress a consacrat navigarea stil ”filă de dosar”, meniul în stânga, micuț și practic. La Google+ totul e pe dos, se navighează foarte greu pe el, se încarcă greu newsfeed-ul. Navigarea este ușor ”aberantă” pe newsfeed-ul Google+

2. Butonul de +1 nu este prea îmbietor spre a fi accesat, în mod clar icon-ul ”like” este mult mai atractiv decât cifra 1 și simbolul adunării, acum hai să fim serioși, câți dintre noi am iubit matematic în școală și câți dintre noi ne dorim să mai avem de a face cu numerele si adunarea când suntem la relaxare? În această categorie includem și icon-ul de Share, care e și acela, prea abstract/minimalist

3. Probabil de focul Copyright-ului, nu se pot pozele pe calculator. Pe Google+ au introdus un format nou de imagine care este practic inutil in afara rețelei, așa că dacă vrei să iei o imagine de pe Google+ te ajută doar sfântul PrintScreen (captură de excran)

4. Clipurile video nu pot fi postate decât prin intermediul Youtube, la fel si pornirea lor, iar comentariile integrate cu Youtube sunt un mare rahat. Aici intervine părerea multora că Youtube este o rețea socială prea COOL pentru a încuraja Google+

5. Chatul, este ca si inexistent sau daca exista este prea puțin practic

6. Utilizatorii este deja pe alte rețele sociale și Google+ nu oferă ceva nou, extraordinar, ceva care să ”se merite”să îți pierzi timpul acolo. Nici măcar conținutul postat pe Google+ nu este prea premium, LinkedIn de exemplu a reușit să se adapteze și să aibă un conținut de calitate, specializat.

7. Navigarea printre fotografii: Dacă dai un click pe o fotografie ca să se facă mare, trebuie apoi să îi dai back de la  săgeata/link-ul de back,este prea putin placut si chiar putin confortabil.

8. Google+ are o identitate de brand foarte ciudată, un roșu care pare a nu avea prea mare legătură cu Google, deși youtube este cu roșu, Gogogle+ nu prea are are legătură cu roșul. Culoarea albastru închis rămâne cea mai potrivită pentru o rețea de social media.

9. Partea de embed, de OpenGraph este de-a dreptul JALNICĂ, mai mult, nu exista un debugger pentru problemele de OpenGraph la postarea pe Google+

10. Decalajul imens dintre User Experience și Usability. – Practic pe Google+ nu este deloc distractie, nu există deloc o coerență, o muzică, un ”fun”. Este pur și simplu un produs plictisitor și nefolositor.

Practic,, urmare a folosirii Google+ nu am găsit decât câteva elemente spoiradice de SEO combinate cu Google Compania mea, un plus insuficient aparitia in Knowledge Graph pentru a folosi macar 10 minute pe zi Google+. Este, neproductiv, ineficient și nu aduce nici o satisfacție utilizarea Google+ .

11. Aplicația Google+ se prezintă surprinzător de bine în comparație cu versiunea desktop, dar, aici partea de sărăcie de conținut și lipsa activității de orice fel convingând repede ca aplicația să fie dezinstalată/

Rezumând, echipa Google+ este complet lipsită de viziune în materie de Social Media, produsul lor fiind cu totul neatractiv

 

30. January 2018 · Comments Off · Categories: I.T., Psiho

Alvin Toffler și Al treilea val

#alvintofler #altreileaval #antropologie #alpatruleaval #societateainformationala #antropologieindustriala

Al-4-lea-val

Ultima lucrare a lui Alvin Toffler, “Al treilea val”, cunoscuta prin atributele ei de a fi incitanta, chiar socanta, a castigat popularitatea mondiala. Ea a fost editata in peste 1,5 milioane de exemplare si tradusa in 16 tari.

Cartea a necesitat o vasta documentatie, la elaborarea ei contribuind lectu ri indelungate ale revistelor de specialitate, rapoarte, ziare, documente, monografii din numeroase tari, alaturi d interviuri ale “pionierilor” schimbarii dintr-o gama larga de domenii. Nu au lipsit, dupa cum insusi autorul afirma, calatoriile, experientele personale.

Aceasta carte imparte civilizatia in numai trei faze – faza agricola a Primului Val, faza industriala a celui de Al Doilea Val, locul central ocupandu-l insa omenirea contemporana, aflata in zorii unei noi civilizatii, deseori personificata de Toffler – civilizatia celui de Al Treilea Val.

Termenul “val” este aici metaforic, el referindu-se la impactul social al unor “torente” de schimbare ce ne perturba vietile, aceste ciocniri de valuri ducand la disparitia civilizatiei industriale si aparitia civilizatiei informationale.

Aceasta noua civilizatie este atat de revolutionara – spune Toffler – incat sfideaza vechile moduri de gandire, vechile formule, dogme si ideologii, intrucat acestea nu mai corespund realitatilor. “Nu putem inghesui lumea embrionara de maine in spatiile tihnite de ieri. Nici atitudinile sau starile de spirit conventionale nu mai sunt potrivite”.Aceasta este marea incercare al lui Alvin Toffler.

In capitolul “Mausoleul politic”, Toffler subliniaza mesajul politic al celui de Al Treilea Val – necesitatea confruntarii cu o revolutie politica, in urma careia civilizatia celui de Al treilea Val sa beneficieze de noi instrumente politice de adoptare si aplicare a deciziilor, intrucat structurile politice de tipul celui de al Doilea Val sunt perimate si pe punctul de a fi transformate.

In subcapitolul “Gaura neagra”, Toffler, referindu-se la criza energetica din anii ’70 , critica neputinta mecanismului politic al S.U.A., blocajul decizional cu privire la chestiunile de importanta vitala pentru societate, aratand ca tehnologia politica a celui de Al Doilea Val “scartaie”, nefiind vorba de criza unui guvern sau a altuia, ci de o profunda criza a democratiei reprezentative in toate formele ei.

Incapacitatea crescanda dae a lua decizii competente la momentul oportun modifica radical raporturile dintre putere si societate. Astfel, partidele politice isi pierd puterea de atractie, scade participarea la vot, cetatenii exprimandu-si fata de conducatorii politici dezgustul si dispretul, drept pentru care, sistemul politic, fiind el insusi dereglat,nu mai poate indeplini rolul de stabilizator intr-o societate dinamica, cuprinsa de schimbari. “Gaura neagra” in societate este un tot mai mare vid al puterii, inregistrat in toate tarile celui de Al treilea Val al schimbarii.

Asistand la “falimentul” celor care ne conduc si observand politicienii impletindu-se “nauci” in fata problemelor generate de inaintarea celui de Al Treilea Val, pana si oamenii cel mai bine intentionati incep sa doreasca un conducator dinamic, dominator. Aceasta revendicare a unei conduceri mai ferme coincide cu aparitia unor grupuri autoritare care urmaresc profituri din destramarea guvernamantului reprezentativ.

Se pleaca astfel de la trei idei gresite, dintre care, prima este mitul eficacitatii regimurilor autoritare. Insa conducerea autoritara si chiar totalitarismul au prea putin de-a face cu eficienta, relevanta fiind in acest sens , ineficienta Germaniei naziste in multe privinte, chiar daca a actionat cu eficienta in omorarea “nearienilor”. Comparand Germania nazista cu Marea Britanie, in privinta organizarii pentru razboi, Toffler demonstreaza ca “ideea ca cel de-al treilea Reich a fost un exemplu de eficienta militara sau industriala este un mit caraghios”.

Cea de-a doua idee pe care se bazeaza cei ce pledeaza pentru o conducere de mana forte este supozitia tacita ca un stil de conducere care a dat rezultate in trecut va da rezultate si in prezent sau in viitor, insa in civilizatii diferite este nevoie de calitati de conducator foarte diferite, intrucat ceea ce azi se demonstreaza a fi virtute, maine se poate dovedi a fi nevolnicie, “slabiciune dezastruoasa”.

Cea de-a treia idee comporta un viciu si mai grav, in sensul ca se simte nevoia unui Mesia politic, care sa ne salveze de la dezastru, idee ce porneste de la premisa ca miezul problemei ar fi personalitatea conducatorului.

Toffler sustine insa ca, daca am avea in posturile de conducere chiar “sfinti, genii si eroi, tot nu ne-ar ocoli criza agonica a guvernarii reprezentative, adica a tehnologiei politice din era celui de Al Doilea Val.

El lasa loc ideii ca liderii de maine s-ar putea sa aiba de-a face cu o societate mult mai descentralizata si mai participativa, o societate mai diversificata decat cea actuala.

Se pune problema ca, daca totul s-ar rezuma la alegerea “celui mai bun conducator”, solutia s-ar gasi in cadrul sistemelor politice existente. Insa, in conditiile desuetudinii structurilor politice si guvernamentale actuale, conducatorii – chiar si “cei mai buni” – se dovedesc neputinciosi, intrucat institutiile prin intermediul carora trebuie sa actioneze sunt perimate.

Unul din motivele desuetudinii structurilor politice este interdependenta la nivel mondial a guvernelor nationale, ale caror decizii pot declansa repercusiuni costisitoare si primejdioase, atat la nivel local, cat si la nivel planetar, insasi scara la care se exercita guvernarea si chiar modul in care este distribuita autoritatea decizionala fiind flagrant inadecvate lumii contemporane.

Anacronismul structurilor politice se reflecta si in tendinta de a delimita net activitatile diverselor ministere sau departamente din cadrul guvernelor ceea ce duce inevitabil la confuzie si dezastru, generandu-se efecte contradictorii care se anihileaza reciproc.

Un asemenea mod de abordare a realitatii, caracteristic celui de Al Doilea Val, nu va permite nici unui guvern, oricat de centralizat si autoritar, sa rezolve problema integrarii activitatii acestor unitati, in virtutea intelegerii stransei impletiri a diferitelor domenii, care se interconditioneaza reciproc (energia afecteaza economia, de pilda) si ca urmare, orice incercare a unui guvern de a rezolva o problema ar genera o noua problema, deseori mai grava decat cea initiala, rezultatul nefiind insa decat aparitia unui nou rand de filtre si filiere, care incalcesc hatisul birocratic prin care trebuie sa treaca deciziile, adica o si mai mare complicare a labirintului birocratic.

Guvernele si institutiile parlamentare ale celui de Al Doilea Val au fost concepute pentru adoptarea deciziilor fara graba, fondatorii lor neprevazand viteza cu care aveau sa evolueze evenimentele. Astazi, schimbarea sociala se accelereaza, sporind presiunile carora trebuie sa le faca fata cei ce adopta deciziile politice si intensificand totodata actualul declin politic si guvernamental.

Institutiile politice, proprii celui de Al Doilea Val, nu permit elaborarea unor decizii intaligente cu promptitudinea pe care o impun evenimentele, in conditiile accelerarii generale a schimbarii, iar in acest ritm frenetic, deciziile ori vin cu intarziere, ori lasa loc indeciziei, ceea ce face ca structurile politice actuale sa fie perimate, indiferent de ideologiile de partid si de conducatori.

Daca Al Doilea Val a generat o societate de masa, Al Treilea Val ne demasifica, lasand loc unui nivel mai mare de diversitate si complexitate.

Acest proces revolutionar, asimilat evolutiei societatii, ne ajuta la explicarea unui fenomen politic cunoscut de toata lumea – destramarea consensului.

Organizatiile de masa nationale intampina dificultati in a-si pastra coeziunea, concomitent cu proliferarea unor puternice grupuri disidente, interesele acestora fiind foarte diversificate, atat la nivel national, cat si la nivel local, incat politicienii si inaltii functionari din aparatul de stat nu le pot urmari.

Se inregistreaza nu numai faramitarea electoratului, dar si o necontenita perindare a grupurilor disidente, tot mai efemere, aceste schimbari facand sa devina tot mai desuete si ideile despre coalitiile politice, aliante sau fronturi unite.

Demasificarea vietii politice reflecta tendintele conflictuale din domeniul tehnologiei, al productiei, comunicatiilor si culturii, ceea ce reduce si mai mult capacitatea oamenilor politici de a adopta decizii de importanta vitala ei fiind obisnuiti sa manevreze cu un electorat format din cateva blocuri bine delimitate si organizate.

Situatia difera insa de la tara la tara. Ceea ce nu difera este provocarea revolutionara a celui de Al Treilea Val, fata de institutiile perimate ale celui de Al Doilea Val, care sunt prea lente pentru a putea merge in pas cu schimbarile si prea nediferentiate pentru a putea face fata gradului actual de diversitate sociala si politica. N-ar fi suficiente simple remanieri ale regulilor pentru a schimba situatia, fiind in joc postulatul fundamental al teoriei politice ale celui de Al Doilea Val: conceptul de reprezentare.

Desi sistemele noastre se bazeaza teoretic pe principiul majoritatii, cresterea diversitatii duce la imposibilitatea formarii unei majoritati, chiar si in problemele de importanta cruciala pentru supravietuire.

Aceasta destramare a consensului arata ca tot mai multe guverne sunt guverne minoritare, bazate pe coalitii flotante si precare. Diversitatea electoratului este atat de mare, incat “reprezentantii” alesi nu pot pretinde cu indreptatire de a fi mandatarii unui consens. Ei nu pot reprezenta vointa generala, pentru simplul motiv ca asa ceva nu exista. Astfel, democratia reprezentativa este pusa sub semnul intrebarii.

Incompetenta deciziilor politice si guvernamentale de astazi se explica prin faptul ca trebuie adoptate prea multe decizii, intr-un timp prea scurt, asupra prea multor probleme, institutiile noastre fiind zguduite de o implozie decizionala. Pentru ca se lucreaza cu o tehnologie politica invechita, capacitatea decizionala la nivel guvernamental se deterioreaza. Mai mult, un sistem politic trebuie sa fie capabil nu numai de a elabora decizii, ci si de a le aplica.

Sistemele noastre politice, asa-zis “contemporane” sunt copii ale modelelor inventate inainte de nasterea marii industrii, ele fiind concepute dinainte de Marx, de Darwin, de Freud si de Einstein.

Prin urmare, cea mai importanta problema politica cu care se confrunta contemporaneitatea este senilitatea celor mai fundamentale institutii politice si guvernamentale dar si a principiilor insesi pe baza carora au fost intemeiate.

Capitolul “Democratia secolului XXI” debuteaza cu o epistola imaginara adresata parintilor fondatori ai Constitutiei Statelor Unite si in special lui Jefferson, carora Toffler le multumeste pentru contributia adusa la crearea sistemului actual, sistem care i-a oferit posibilitatea de a trai o jumatate de secol ca cetatean american, sub o domnie a legilor si nu a oamenilor.

Mesajul lui Toffler este ca intocmai ca si revolutionarii defuncti, care au inteles necesitatea reconsiderarii Constitutiei Statelor Unite in vederea largirii Declaratiei Drepturilor si care au contribuit al crearea unei structuri de guvernamant, capabila sa adopte decizii inteligente, democratice pentru a supravietui intr-o lume noua, generatia actuala are ca principala sarcina polititca, renuntarea la cliseele proprii erei industriale si edificarea unor noi structuri de guvernare, prin considerarea a trei principii – cheie: principiul “puterii minoritatilor”, principiul “democratiei semidirecte” si principiul “impartirii deciziei”.

Principiul puterii minoritatilor porneste de la premisa ca regula majoritatii – fundamentul legitim al erei celui de Al Doilea Val- devine din ce in ce mai desueta. Regula majoritatii a avut o semnificatie umana si eliberatoare pe parcursul erei industriale, dar ea isi pastreaza si acum aceasta semnificatie in tarile aflate in curs de industrializare. Principiul majoritatii a insemnat intotdeauna o sansa in plus pentru cei saraci, fiindca ei erau majoritatea. Azi insa, suntem martorii unei cotituri istorice, cei saraci nefiind neaparat si cei mai numerosi. Ei au devenit in multe tari o minoritate si vor ramane, daca nu va interveni vreun holocaust economic.

Toffler critica pozitia ideologilor celui de Al Doilea Val, care se plang de destramarea societatii de masa si care, in loc sa vada in aceasta diversitate sporita un teren fertil pentru dezvoltarea umana, o ataca, numind-o “fragmentare” sau “balcanizare”.

Se desprinde astfel ideea ca ar trebui sa acceptam diversitatea si sa schimbam institutiile politice mostenite de la Al Doilea Val, ceea ce ar duce la evolutie sociala si al democratia bazata pe minoritati a secolului al XXI-lea. Absenta institutiilor politice adecvate este cea care exacerbeaza astazi, in mod inutil, conflictul dintre minoritati, ducandu-l pana la violenta si in consecinta, intrunirea majoritatii devine din ce in ce mai greu de realizat. Astfel, ar trebui sa modernizam intregul sistem si sa intarim rolul diferitelor minoritati, permitandu-le sa formeze majoritati.

Daca politica a fost “pre-majoritara” in timpul Primului Val si “majoritara” in era celui de Al Doilea Val, se presupune ca maine va fi “mini-majoritara” – o fuziune intre principiul majoritati si puterea minoritatilor.

Cel de-al doilea fundament politic al societatii demasificate va trebui sa fie principiul “democratiei semidirecte” ce consta intr-o reducere a dependentei fata de reprezentanti si o crestere corespunzatoare a autoreprezentarii, democratia semidirecta fiind o imbinarre a celor doua modalitati de reprezentare.

Acest principiu se prezinta aca o consecinta fireasca a destramarii consensului, a inexistentei unui acord intre alegatori, fapt ce conduce la inutilitatea reprezentantilor, insusi conceptul de reprezentare fiind golit de continut, in conditiile in care foarte putine grupuri sunt reprezentate adecvat.

De altfel, e de notorietate faptul ca legiuitorii au ajuns sa se bizuie in elaborarea legilor pe personalul tehnic si pe experti din afara, Parlamentul nedispunanad de un personal de specialitate corespunzator, generandu-se astfel un transfer al puterii dinspre el spre aparatul guvenamental neeligibil.

O receptivitate mai mare a sistemului fata de puterea minoritatilor si crearea posibilitatii de participare mai directa a cetatenilor la propria lor guvernara ar fi deopotriva necesare, nu insa si suficiente.

Cel de-al treilea principiu vital al vietii politice de maine va trebui sa fie “impartirea deciziei”, prin care s-ar urmari desfacerea blocajului decizional si o distribuire adecvata a competentelor in acest domeniu.

Descentralizarea politica este de fapt o pseudodescentralizare si ea nu constituie o chezasie a democratiei, stiut fiind ca, deseori viata politica locala este mai corupta decat cea la nivel national.

Or, nu este posibil ca o societate sa-si descentralizeze activitatea economica, comunicatiile si multe alte procese cruciale,fara a fi silita, mai devreme sau mai tarziu, sa descentralizeze si decizia guvernamentala.

Transferul “in sus” al anumitor decizii ce tin in prezent de preocuparile statului national, nu este o solutie si ca urmare, o insemnata parte a procesului decizional trebuie deplasata dinspre centru in jos, cea ce ar avea ca efect nu numai o reducere a poverii decizionale ce apasa asupra guvernelor nationale, ci si o schimbare fundamentala a structurii elitelor.

Toffler analizeaza astfel, impartirea deciziei ca pe un mijloc de depasire a blocajului politic, asa incat sistemul politic sa poata functiona din nou , adaptandu-l la nevoile civilizatiei care se naste.

Nivelul democratiei intr-o societate depinde de modul in care este distribuita “povara deciziei” pe care aceasta societate o poarta, intrucat pentru a putea functiona, orice societate are nevoie de o anumita cantitate de decizii politice si de o anumita calitate a lor, asa incat se poate spune ca fiecare societate isi are o structura decizionala proprie si unica.

In societatile industriale – ale celui de Al Doilea Val – expansiunea pietei, adancirea diviziunii sociale a muncii si gradul de complexitate a vietii sociale au provocat o implozie decizionala de tipul celei pe care o determina astazi Al Treilea Val si ca urmare, vechile grupuri conducatoare nu au mai avut capacitatea de a decide singure, impunandu-se nevoia de a recruta noi elite si subelite, ceea ce a dus la inventarea unor institutii politice noi. Asadar, ca o consecinta naturala, datorita imploziei decizionale ce copleseste oamenii politici din tarile celui de Al Treilea Val, se impune largirea radicala a participarii politice si revolutionarea institutiilor politice.

In subcapitolul “Marea lupta a zilei de maine”, Alvin Toffler subliniaza existenta in mijlocul nostru a doua mari tabere, hotarul dintre ele nefiind inca net trasat: una, atasata civilizatiei celui de Al Doilea Val, cealalta – celui de Al Treilea Val. Aceasta din urma este constienta de faptul ca cele mai presante probleme ale contemporaneitatii – de la energie, razboi si saracie, pana la degradarea ecologica si a relatiilor de familie – nu mai pot fi rezolvate in cadrul unei civilizatii de tip industrial, intrucat deciziile de importanta cruciala pentru existenta noastra nu pot fi adoptate in actualul cadru politic.In schimb, aparatorii celui ce Al Doilea Val sustin jocul politic traditional, urmarind perpetuarea institutiilor-cheie ale societatii industriale de masa: familia nucleara, sistemul invatamantului de masa, corporatiile gigant, sindicatul de masa, statul national centralizat si guvernmantul pseudoreprezentativ.

Fortele celui de Al Treilea Val, dimpotriva, actioneaza in directia demasificarii societatii industriale, sustinand democratia minoritatilor si fiind gata sa experimenteze forme ale democratiei mai directe se pronunta pentru o descentralizare a puterii, pentru dezmembrarea birocratiei gigantice si pentru statutul legal al unor structuri familiale, altele decat familia nucleara.

“Cel mai important eveniment politic al epocii noastre” – asa cum caracterizeaza A. Toffler supralupta dintre fortele celui de Al Doilea Val si ale celui de Al treilea Val – va influenta in mod cert viata politica de maine si forma insasi a noii civilizatii.

Asa cum oameni ca Montesquieu , Mill, Madison, aflandu-se la cumpana dintre doua civilizatii, au fost destinati sa creeze si au inventat cea mai mare parte a formelor politice existente, asa si noi “avem menirea de a crea”, cum afirma Toffler in ultimul subcapitol, intrucat unele generatii se nasc pentru a crea, iar altele pentru a mentine o civilizatie.

“Noua ne revine responsabilitatea schimbarii”, sustine Toffler, desi crearea noilor structuri politice corespunzatoare celui de Al Treilea Val nu se va produce printr-o “bulversare unica si decisiva”, ci va dura decenii, aceasta “captivanta” opera de reconstructie urmand s-o incepem “noi si copiii nostri”, inainte ca dezintegrarea sistemelor politice existente sa duca la instalarea tiraniei, iar tranzitia pasnica la democratia secolului XXI sa nu mai fie posibila.

07. December 2017 · Comments Off · Categories: Econ, I.T., Romania

ceasuri-vostok-europe-ceasuri-zbor-gratuit

Cred că nu există copil care să nu își fi dorit, când era mic, să fie aviator…. cred ca e printre cele mai frecvente răspunsuri ale oricărui băiat atunci când e întrebat ce își dorește să fie când va crește mare!
Chiar am citit multe cărți despre aviatorii români, în special din al doilea război mondial, Inimi cât să cuprindă cerul patriei

ceasurile-vostok
Tocmai am văzut ca cei de la Vostok-Europe împreună cu Airborne oferă un cadou foarte fain, mai ales pentru cei ce vor să zboare sau chiar să piloteze un avion!
Pentru mine a picat la fix promoția lor pentru ca pusesem deja ochii pe un ceas din colecția Vostok-Europe, unul dintre acele produse pe care nu prea le mai vezi în magazine în 2017, un ceas ce are o poveste în spate, un story super interesant si care, contrar vremurilor în care trăim, este făcut să te țină o viață, iar faza cu tuburile cu Tritium m-a dat gata; luminează permanent fără a fi încărcate de la o sursă! Când a fost ultima oară când ți-ai cumpărat ceva să te țină o viață?!

ceas-vostok-cu-tritium

Cea mai mișto parte este că dacă nu vrei să zbori, poți face voucherul cadou unui prieten pentru că nu este nominal și este valabil un an întreg!
Îi poți face o surpriză de Crăciun, de Valentines Day, de ziua lui sau cu orice altă ocazie… în 12 luni e timp suficient!
Deci dacă vrei să primești un zbor gratuit cu avionul, ca pilot, tot ce trebuie să faci este să îți cumperi un ceas frumos mecanic, de la ORA10.ro .
Eu am comandat deja ceasul, cred că îmi voi programa zborul imediat ce voi primi voucherul! !

Abia aștept!