Cateodata ma apuca o jena imensa sa vad cum este “publicata” o carte.
Coperti usor deteriorabile, hartie slaba, tipar/presa jenante,

Mi-am dat seama ca oamenii nu mai au rabdare sa asculte, nu mai au rabdare sa citeasca, evident ca si calitatea cititului difera:
– lumina ambientala
– hartia
– textura
– cernelurile folosite
– fonturile
– mirosul
– aderenta
– si inca 10001 detaliii…

Vedeti voi.. sunt foarte multi oameni care citesc carti, dar foarte putini care citesc carti premium.
Una este sa citesti o carte de la o editura care scoate ziare si una este sa citesti o carte “premium” de la Humanitas de exemplu…
Eu scriu fara diacritice, ce ca ii fac frate daca nu s-a inventat IBM la noi.. asta e…mai scapi o greseala te mai injura altu.. le las asa.. scrisul la tastatura are si el stil… pur si simplu.. sa ma apuc acum la varsta mea sa incep sa scriu cu diacritice mai bine angajez secretara.

Evident ca totul nu depinde exclusiv sau se termina la ergonomia cititului, cartea lui Joe Navaro este o carte care ma pasioneaza de multa vreme,  a fost scrisa pur si simplu ca si cum ar fi notite, capitolele, sectiuni, adnotari, trimiteri, fara o structura riguroasa, un psiho-lautar cu bun simt care scrie teribil de bine sub impresia momentelor si experientelor sale deosebite.

Vreti sa va spun ceva.. si cartea este publicata in stilul “cocalaresc” pe taraba, la discount, fonturi urate, hartie urata, coperti urate… ca un ziar ma gros…

What comes arounf goes around…spun americanii
Si Victor Hugo spune mult mai genial… : “Orice om este rezultanta circumstantelor..”

Asa ca respectul a fost pe masura, ceasul aruncat neglijent, resturi de mancare, cana cu ceai nespalata de ieri… sunt gata sa o citesc golaneste..

Restul e lectura ­čÖé un pic mai neconventionala

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *