[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ppZwSABxeYE]
Odata cu toata aceasta maculatura mediocra tip “best seller” (se poate recunoaste dupa literele mari si paragraful dublu al textului) pentru oligofreni si sfertodocti ce acapareaza in prezent aproape in totalitate tarabele si librariile din Romania, in ultimii 10 ani am constatat cu amaraciune (vorba lui Andrei Plesu) ca multe nume importante din cultura clasica dispar incet incet din intelepciunea si constientul colectiv in care traim.
Astfel, unul din numele putin cunoscute dar de o mare importanta in explorarea omului ce a pus bazele sexologiei ca stiinta, Alfred Kinsey (1894 – 1956) este aproape necunoscut la noi in tara, aproximativ 1 persoana din 100 a auzit de el si 1 din 1000 stie cate ceva despre ce studii a initiat in stiinta moderna.
Sa ne intelegem, stiinta si civilizatia nu evolueaza doar in industria auto, chimica, electronica, a constructiilor sau in arhitectura, nu, mai sunt multe alte planuri in care omul se modernizeaza si rafineaza, antropologia, psihanaliza, sociologia si asa mai departe, ca sa tinem pasul cu toate acestea trebuie sa intelegem cum au aparut, cum se dezvolta si mai ales cum se manifesta acestea in viata noastra de zi cu zi.
Ce m-a atras in mod deosebit la Kinsey este modul in care abordeaza omul, foarte asemanator cu celebrul etholog Desmond Morris, observarea omului ca un simplu animal fara aura sa metafizica sau divina in care prejudecatile ultimelor 2 milenii l-au imbracat, simplele statistici au facut nu numai deliciul obisnuit al unui tocilar dar au si creionat mai clar in mintea mea a limitele intre care un om poate evolua.
Daca acum 70 de ani o multime de legi incriminau comportamente sexuale azi admise aproape ca normale cum ar fi: adulterul, sexul oral, homosexualitatea sau simpla masturbare ce erau pedepsite prin lege cu inchisoarea sau spitalul de nebuni, astazi societatea umana le-a dezincriminat, problemele acestea au deschis calea catre intrebari mai profunde si de o mai mai larga anvergura precum, dragostea si compatibilitatea genetica, suprasexualizarea, mutarea obiectului sexual catre tehnologie, diversitatea personalului in companiile transnationale si asa mai departe.
Alfred Kinsey este un deschizator de drumuri in sexologie, in tandem cu literatura pornografica la moda a acelei perioade scrisa de Henry Miller, Kinsey nu s-a abatut de la rigorile stiintei cuantificand nepartinitor si cautand sa fie cat mai exact in cercetarile sale statistice. Mai mult, Kinsey reuseste sa rastoarne prejudecatile sexuale ale unui secol XX inca puritan si sa exploreze subconstientul sexual abisal al omului din alta latura decat cea a lui Freud (canapeaua din cabinetul psihanalistului) pe calea statisticii, experimentelor (uneori filme porno) si observatiilor sociale obtinand rezultate remarcabile prin aceste metode.
Avand la baza formatiei sale stintifice entomologia si biologia, reuseste admirabil sa infinteze sexologia umana ca stiinta folosindu-se de metode observationale imprumutate din aceste stiinte studiate in facultate, scrie doua carti de importanta cruciala in deschiderea domeniului sexologiei: Comportamentul sexual la barbat(1948) si Comportamentul sexual la femeie (1953), doua carti remarcabil documentate si structurate stiintific, mai ales pentru anii 1940-1950 cand publicarea sau cercetarea unor asemenea studii in acest domeniu erau aproape imposibile.
Ca o ciudata similaritate ce am gasito la Kinsey cu Mircea Eliade a fost “filosofia fricii” sale care era: “Cea mai mare frica a mea este sa nu termin munca ce am inceput-o” (se referea in 1951 la cartea “Comportamentul sexual la femeie“) foarte asemanatoare cu cea mai mare frica a lui Mircea Eliade care spunea “Am citit si m-am documentat asa de mult pentru ca cea mai mare frica a mea este sa nu scriu ceva ce a fost scris sau spus de altcineva inaintea mea”, aceste doua ciudate asemanari m-au facut sa recunosc spiritul mijlocului secolului al XX-lea.
Va incurajez sa cititi aceste doua carti daca va sunt la indemana, nu este o incurajare la o “dezordine amoroasa” stil Paskal Bruckner sau sa reconsiderati perversiunea ca normalitate asa cum o prezenta marchizul de Sade, este o incurajare sa va cunoasteti pe voi insisi prin cunoasterea experientei celorlalti oameni, dar mai ales, este o incurajare sa iubiti sincer si constient persoana pe care sperati sa o intalniti sau intalnito si va doriti sa imbatraniti langa ea fara a va mai pierde vremea cu alte tentatii sau pasiuni care de fapt nu sunt ale voastre.
Desigur, pentru cei lenesi sau cinefili le recomand cu mare placere filmul Kinsey (2004), o ecranizare buna a ceea ce a fost si va fi, Alfred Kinsey.