De o vreme ma fascineaza veselia lui Socrate zugravita in “Dialogurile” lui Platon.
Personaj mai mult sau mai putin fictiv Socrate exceleaza prin arta dialogului simplu si a convingerilor umaniste ale antichitatii din Grecia dinainte de era noastra, in vesnica sa confruntare cu sofistii vremii ii arunca pe acestia intr-un con de umbra care i-a dus pe acestia in latura “baietilor rai care vor sa pacaleasca” uitand cumva ca si Socrate ii dovedeste cu propriile arme.
Revenind la titlul de mai sus “Puterea de a zambi”, nu ma refer in nici un caz la glumitele din serialele TV, nu ma refer nici la stand up comedy`uri, ma refer mai mult la acel zambet care vine dincolo de intelesuri si din anticiparea unui viitor mai mult sau mai putin optimist, mi-am dat seama de atatea ori ca umorul negru este apanajul a tot atator oameni inteligenti care sunt capabili sa vada dincolo de nenorocire rasaritul unei noi zile si gustul firului fraged de iarba care tocmai a incoltit.
Imi aduc aminte de mitul focului lui Prometeu si de “cutia Pandorei” pe fundul careia “speranta” cu aripi fine, delicate alunga negura noptii tristetii care se succede ciclic luminii zilei, la fel cum binele exista in aceiasi masura ca raul, caldul si recele, adevarul si minciuna si se presupun reciproc, una din ele salasuieste recesiv in noi, Mircea Florian le dadea poate valori prea personale si cred ca uita ca diversitatea lumii in care traim este felul in care contrabalansam paharul “pe jumatate plin” sau “pe jumatate gol”.
Un om inteligent continui sa cred ca este optimist si chiar dupa ce este aproape epuizat tot mai gaseste in ultima farama de suflet sa arunce in coltul gurii un zambet si sa ii sclipeasca in ochi o scanteie, priceless (exact ca si comoisarul Moldovan cand moare in “Ultimul Cartus”).
Puterea de a zambi cand in jur totul pare sa “falling apart” este un dar pe care putini il au, eu nu cred ca toti oamenii sunt egali, din momentul in care se naste fiecare om este absolut diferit de celelalt, fizic, psihic, moral, celelalte caracteristici “sociale” sunt neglijabile pentru ca orice om este capabil sa intoarca timpul in favoarea sau defavoarea sa.
In mijlocul unei tari impartite intre hoti si furati, frustrati si invingatori zambesc foarte detasat din mijlocul crizei economice, savurez cu mult nesat deliciul tembelismului in care se scalda politica, economia si cultura romaneasca, dispretuiesc si demasc fara jena incultura, nesimtirea si mojicia celor care nu se jeneaza sa apara “mainstream”.
Cred ca este cazul sa radem mai tare de dobitocii care ne conduc tara si de proaspatii imbogatiti din furaciuni si cred ca ne pot fi “stapani” numai pentru ca au bani, dincolo de aceste mizerii este intuitia unui viitor mai frumos si convingerea ca mizeriile ajung in majoritatea cazurilor la gunoi, este o simpla chestiune de timp si atitudine.
Asa cum spunea Obama, puterea este la voi, puterea de a va schimba si a lua atitudine, nimeni si nimic nu va obliga sa munciti pe putini bani sau pe slujbe mizerabile care nu va plac, faptul ca acceptati asta va face in mod cert partasi la “nenorocirea” pe care o acceptati ca stare de fapt.
Zambetul este ceva care nu ne poate fi furat, zambetul este ceva de care ne putem bucura in orice moment al zilei, zambetul este ceva care ne da viata si ne da sens intr-o lume prea aglomerata si consumata.
Puterea de a zambi este un dar de care trebuie sa ne bucuram la fel de tare ca si puterea de a iubi si a darui, daca uitati asta, uitati un pic si ca aveti fericirea de a fi oameni si nu alta specie de animale fara mimica.
Cainii oare zambesc?