Aici este vorba despre Daci, care nu erau Crestini dar care erau mai spirituali decat intreaga planeta la un loc. Asta pentru ca nu credeau in doctrine, ci stiau adevarul: ca spiritul este infinit si nemuritor, in timp ce trupul este doar un vehicul cu 5 simturi care ne ajuta sa avem aceasta experienta numita viata.

Pe una din tablitele de plumb (care au fost initial de aur) sta scris ca “sufletul omului este prins intr-un ciclu de reincarnari consecutive, pana ce acesta gaseste calea de aur.”
Dacii au avut ultimele scoli de spiritualitate din lume, unde oamenii reuseau sa intre in contact cu Creatorul Suprem, iar toate deciziile conducatorilor Dacici erau de fapt voia Creatiei.

Sunt foarte multe de spus, dar romanii nu sunt pregatiti sa auda adevarul.

Iubire, Lumina si Intelepciune in vietile voastre,
Alexandru.

Te asigur ca nu sunt inregimentat/dedicat in nici o ideologie sau organizatie de nici un fel (poate ca sunt prea nationalist..), ca religie sunt crestin ortodox 100% si chiar imi doresc cel mai mult ca cititorii mei sa nu creada nimic din ce scriu si sa cerceteze/afle singuri.
Cat despre animale/vietati, le consider pe toate frumoase si nu am nici o fobie de vre-una, despre serpi in traditia romaneasca este protectorul casei si aduce noroc (din modesta, superficiala si umila mea stiinta), mai mult chiar din veninul unora se fabrica medicamente scumpe, dar acum in minte mi se pare interesanta o intamplare din viata lui Eliade: “Era in Asia, nu imi mai aduc aminte daca India sau China si era la o manastire de acolo (iar nu imi aduc aminte exact ce religie), in fine, si vede un sarpe, el pune mana pe o piatra si arunca spre el desi sarpele nu avea nici o treaba cu el, era destul de departe si fugea de scriitor (nu stiu nici ce sarpe era), in fine.. am cautat acum (15 minute) sa iti dau citatul:
“— Nu-mi amintesc sa fi auzit de tigri dar erau multi serpi pe acolo si maimute, niste maimute extraordinare. Cred ca am zarit un sarpe la trei zile dupa ce m-am instalat în coliba. îmi era putin teama, aveam impresia ca era o co­bra. Am aruncat cu o pietricica ca sa-1 îndepartez. Un calu­gar m-a vazut si mi-a spus (vorbea destul de bine engleza, era un fost magistrat): ,,De ce? Chiar daca era o cobra nu trebuie sa va temeti de nimic. Nu ne amintim în aceasta manastire sa fi muscat vreun sarpe pe cineva”.”
http://www.radio3net.ro/sis/eliade/index.php?cx=list&id=16&pg=12
Te rog sa ma ierti ca nu iti raspund suficient de complet la restul intrebarilor, nu este locul si nici nu se cuvine a le spune aici, sa-mi fie iertat daca am suparat sau deranjat cu nepriceperea sau necunoasterea celor ce am postat aici.