Weekendul acesta am fost în prima mea ”tură” de fotografie cu bunăvoința Nikon & Nissan, la inițiativa lui Eduard Guțescu.
Ideea mi-a venit atunci când am început să comunic cu fotografii români și să îi anunț că lucrările lor sunt promovate cu nume / Prenume / Sursă (link) direct.
Mai mult de 10 milioane români au putut vizualiza lucrările de succes ale fotografilor români în ultimele 2-3 luni de când am luat această inițiativă și mai multe publicații mici mijlocii și mari au început să susțină acest demers.
Citarea fotografilor români ca autori este de asemenea o parte importantă, astfel numele fotografilor a fost citat cu LINK ACTIV peste numele lor, acest lucru ducând la creșterea numărului lor de fani semnificativ.
Am făcut această mică paranteză pentru a preciza scopul principal al acestei ieșiri, anume înțelegerea felului de a gândi a unui fotograf.
Pe lângă acest motiv a fost și faptul că nu am folosit niciodată un Nikon DSLR, pentru că nu am fost deloc curios (folosesc Canon de când mă știu) și de data aceasta chiar am vrut să văd cum este lumea NIKON-iștilor pentru că există o demarcație destul de evidentă între canon-iști și nikon-iști, iar un fotograf bun știe să folosească cu succes orice aparat foto la fel cum un fotbalist bun știe să șuteze și cu stângul și cu dreptul.
Dincolo de aceste prejudecăți am fost chiar curios ”cum se simte în mână” un Nikon în plină acțiune.
Dacă la Canon mi-au trecut o mulțime de ”scule” prin mână în 10 ani, la Nikon această ieșire a fost ”condimentată” cu o mulțime de obiective de la ”tele” până la ”fish eye” până la Tamron sau alte branduri.
Așadar, am primit în ”gestiune” :
– Nikon D3200
– Nikor 18-300 mm (tele)
– Card SanDisk Ultra (30MB/s)
Pentru un începător care adoră bokeh-ul, e numai bun.
Ca și canonist cu ștate vechi prima chestie a fost ergonomia utilizării:
– Montarea obiectivului este în sens invers, cu o cursă mai scurtă și fermă
– Prin meniuri și butoane m-am descurcat decent
– IS-ul de la Canon se numește VR (de ce nu îi spune tot IS că tot aia e?) VR image stabilization technology detects vertical and horizontal movement and offsets it by initiating compensating motion
– La setările de ISO / Diafragmă / Expunere / ”vreme” (WB) / a fost relativ easy
– Meniul ușor și comprehensiv
Apoi, am încercat diferite obiective, am fost impresionat de cât de bine și clar ies fotografiile cu ”fish eye”, tele-ul minunat pentru bokeh, peisajele schimbate din oră în oră / diferite locații / răsărit / apus / peisaje / clădiri bla bla
Deci până la urmă nu am văzut mari deosebiri, mi-a plăcut însă în schimb mult cum ”cădea în mână” body-ul de Nikon, mi-a plăcut și sunetul shutter-ului și fiabilitatea sa, mi-au plăcut și materialele din care este făcut.
Ce nu mi-a plăcut a fost cureaua Nikon-ului că era cu galben, prea țipătoare pentru gustul meu.
Ce am mai învățat la această tură este că editarea fotografiilor nu este așa de ”lame”, trebuie să mai aranjezi un pic imaginile, trebuie să le faci ”raw” pentru a le putea edita cum trebuie, mai ales ce putem ”exploata” chiar dacă vremea este mai puțin favorabilă, lentila sau aparatul foto nu este cel mai performant și bineînțeles, lipsa de experiență sau talent în arta fotografică 🙂
Rezumând, această tură a fost un succes, locații multe, participanți oameni de calitate, conditii foarte bune!
Iată capodoperele:
