AnticDaciaPsihoRomaniaUmor

Poveste de Craciun (veche)

Era odată un catun indepartat, cateva case la poalele muntilor in care erau doua familii tinere, ambele mame au nascut in aceasi zi doi copii, la o casa o fetita, la casa vecina un baiat.
Fiecare om primeste la nastere un dar, asa si cei doi copii, fetita a primit frumusetea iar baiatul lumina cunoasterii.
Ea, era atat de frumoasa incat frumusetea sa era cunoscuta in toata tara, la soare te puteai uita, dar la ea ..ba. dar pe cat era de frumoasa, pe atat era de nestiutoare si minte scurta.. nu tinea minte nimic, nici sa se incalte a a stii nu putea, punea piciorul stang in botina dreapta si cel drept in botina stanga.
In casa vecina, baiatul vazuse lumina cunoasterii de mic, stia scrie si ceti carti vechi si care putine minti le puteau deslusi, intelepciunea lui era cunoscuta peste 7 mari si 7 tari, dar ce pacat… era atat de slutit la chip si trup, acoperit de bube si galme, cocosat incat parintii il tineau ascuns si putini oameni se incumetau a le calca pragul, asa de hidos era.
Copii se stiau de mici, fiind napastuiti de soarta se jucau impreuna, si asa au crescut impreuna, jucandu-se, fara sa isi dea seama ea se molisi de desteptaciune de la el si pe el frumusetea ei se lua si la el.. asa ca atunci cand ajunsera la 18 ani amandoi erau la fel de frumosi si destepti… inima lor batea in acelasi ritm si ochii le straluceau la fel de frumos lumina inteleciunii.

Si atunci cand implinira 18 ani era Craciun, era multa zapada afara si se luara, ea ii deveni soață credincioasă si el ii deveni soț iubitor , impreuna au fost in acel an cea mai mare minune din lume, peste 7 mari.. peste 7 tari … peste 7 zari..

Si`ncălecai p`o șea.. și vă spusăi pe web povestea așa…

Iulian

15 ani experienta in industria online

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close