Cu sau fara voia noastra timpul se scurge implacabil, lent sau repede in functie de tempo-ul nostru, ceea ce ramane in urma noastra sunt amintiri, lucruri, intamplari. iar cand trecutul este o parte a vietii de care iti place sa iti aduci aminte si pe langa cuantificarea clasica in minute ore zile saptamani luni si ani vrei sa introduci si alte repere temporare, un zambet nostalgic ti se deseneaza pe chip.
Ma gandeam ce perioada a vietii mele a fost dominata de candoare crestere umana veridica si nu pot sa nu imi aduc aminte anii in care toti alergam la scoala cu cravatele de pionieri, de plastic, rosii unele zdrentuite, altele cu inel de plastic plesnit prins orizontal sau smechereste pus vertical, de snururile rosu galben albastru, de steaguri, de ceremonii si de ce nu, de juraminte in care poate multi din noi chiar au crezut, un om mai bun, un om mai frumos.
Ce a ramas in urma printre lucrurile parasite, lucruri mici pe care atunci le doream mult, pentru care am fi transpirat si muncit ani sau luni de zile dar care azi se gasesc pe nimica toata in tot felul de locuri uitate de timp.
M-am apucat sa colectionez insigne de pionier, cred ca la sfarsitul anului viitor le voi avea cam 90% din ele, de asemenea am contactat cativa filatelisti pentru timbre si cu putin noroc saptamana viitoare voi primi din Belgia un vinil original cu marsuri pionieresti si de la Botosani o cravata de pionier autentica.
Colectioneaza, colectioneaza orice, inima ta va fi mai vesela si mai plina cand te vei uita peste umar in spate, zambind, stiind ca a fost si ca tu ai facut parte din acele vremuri.
